CUM DEVIN NAZIȘTI MII DE GERMANI ÎNGRIJORAȚI. Istoria ALTFEL

În România, PEGIDA ("Patrioții Europeni împotriva islamizării Occident") este cea mai cunoscută organizație care cere măsuri ferme pentru limitarea imigrației.

Mișcarea reprezintă un exemplu clar despre modul în care presa mainstream și ONG-urile așa-zis progresiste reușesc să demonizeze orice încercare de a ieși din canoanele corectitudinii politice.

 

PEGIDA a apărut la Dresda în octombrie 2014 la inițiativa lui, Lutz Bachmann, un specialist în PR cu un trecut dubios. Condamnat pentru câteva spargeri, agresiune și chiar trafic de droguri, Bachmann a fugit în Africa de Sud și a deschis un club pentru persoane de culoare, S-a întors până la urmă în acasă și și-a executat pedeapsa. În 2014 a fost martorul unor scene incredibile pe străzile Germaniei. Pe 7 octombrie, un grup de musulmani, foarte probabil islamiști, atacă violent o demonstrație a PKK (Partidul Muncitorilor din Kurdistan- organizație considerată teroristă în Turcia) împotriva statului Islamic În aceeași zi, izbucnesc și la Celle, în Saxonia Inferioară, lupte între cecenii musulmani și Yazidi (minoritate religioasă crunt persecutată de Statul Islamic și celelalte formațiuni jihadiste). Pe 10 octombrie, Bachmann asistă personal, la Dresda, la un miting al PKK . În ziua următoare găseșțe pe Facebook un grup care se intitulează chiar Patriotische Europäer Gegen die Islamisierung des Abendlandes ("Patrioții Europeni împotriva islamizării Occident").

Toate aceste evenimente au fost pomenite de Bachmann în chemarea sa la demonstrații. Primul marș a avut loc pe 20 octombrie 2014 și a atras doar o mână de oameni. Reacția vehementă a presei mainstream și a organizațiilor de stânga a însă atenția asupra mișcării. Așa că tradiționalele mitinguri de luni au început să aibă o amploare din ce în ce mai mare. Totul, desigur, sub atenta supraveghere a poliției. Oamenii legii au notat, de altfel, că la marșul din 1 decembrie 2014, printre cei 7 500 de demonstranți s-au aflat și 80-100 de huligani de pe stadioane. Oamenii au început să vină din ce în ce mai des la aceste marșuri, pe măsură ce situația se agrava la nivel internațional. Astfel, după atacul terorist asupra Charlie Hebdo, pe 12 ianuarie 2015, 25 000 de oameni au răspuns chemării PEGIDA. Atunci a prezentat Bachmann obiectivele centrale ale mișcării- imigrare selectivă, expulzarea extremiștilor religioși, dreptul și datoria noilor veniți de a se integra și întărirea securității interne

 

Cu toate că revendicările erau de bun simț, presiunile împotriva mișcării s-au înmulțit. Un miting a fost anulat de poliție după ce un anonim a postat pe tweeter un mesaj în care numea PEGIDA un adversar al Islamului.

 

Pe 21 ianuarie 2015, Bachmann e silit să demisioneze. Totul a plecat de la un selfie în care ar fi purtat o freză și o mustață ca ale lui Hitler. Aproape simultan în presă au apărut informații că i-ar fi numit pe refugiați gunoaie și animale într-o postare pe internet.

 

Mai târziu s-a dovedit însă că poza a fost trucată, și că cineva adăugase mustața tocmai pentru a-i face rău, iar Bachmann a fost reales în fruntea organizației. Realitatea din țară a fost însă mult mai puternică decât încercare de a distruge PEGIDA. Confruntați cu un val de imigranți fără precedent în Germania, simpatizanții ies din nou în stradă cu miile. 20 000 vin la chemarea PEGIDA oe 19 octombrie 2015, Oamenii strigă :„Presa e mincinoasă”. Autoritățile investighează orice incident pentru a vedea dacă liderii PEGIDA nu pot fi acuzați de instigare pentru mai multe atacuri rasiale. Bachmann primește amendă pentru incitare la ură Toate încercările PEGIDA de a găsi sprijin din partea autorităților pentru doleanțele lor sunt zadarnice, așa că pe 13 iunie 2016, Lutz Bachmann pune bazele unui nou partid Partidul Liberal al Poporului pentru Democrație Directă (Freiheitlich Direktdemokratische Volkspartei).

 

Autoritățile germane, cu Angela Merkel în frunte, au tratat de la bun început PEGIDA ca o mișcare de extremă dreapta. Nu a existat niciun moment intenția de a răspunde doleanțelor miilor de cetățeni care ieșeau în stradă, ba, dimpotrivă, s-au făcut mari eforturi pentru a-i împiedica să-și spună cuvântul în chestiuni care priveau nemijlocit viața lor. Cu tot trecutul pătat al lui Bachmann, cu toate declarațiile lui discutabile, îngrijorările lui sunt similare cu ale multor germani.Sunt acești oameni neonaziști? Sunt luările lor de poziție incitări al ură și discriminare?

Studiile făcute arată că nu. Două exemple sunt elocvente. Un sondaj de opinie făcut de Institutul Emnid în decembrie 2014, a arătat că 53 la sută din germanii din fosta Republică Democrată și 48 la sută din cei din fostul RFG manifestau înțelegere pentru demonstrațiile PEGIDA. În aceeași lună, un studiu YouGov, făcut la comanda ziarului online Zeit, a arătat că 30 la sută din cei 1107 respondenți se regăsesc în cererile demonstranților, 19 la sută au declarat că sunt mai degrabă în acord decât în dezacord cu acestea, în vreme ce alți 26 la sută aprobau parțial demonstrațiile. Numai 23 la sută din cei intervievați avea puțină sau nicio simpatie pentru revendicările manifestanților.