NASA – agentia spatiala americana, a dat nastere unui program de explorare a....vulcanilor; deocamdata este vorba despre vulcani de pe Terra, insa in viitor obiectivul este de a studia si vulcanii de pe alte planete. Un prim robot, VolcanoBot1, a reusit cu succes sa patrunda intr-un vulcan din Hawaii si sa efectueze studii extrem de interesante.
Cine nu a auzit de NASA? Numele agentiei spatiale americane (National Aeronautics and Space Administration) este faimos in lumea intreaga: explorarea spatiului este obiectivul principal al acestei agentii. NASA este, de exemplu, implicata in multe experimente efectuate la bordul Statiei Spatiale Internationale (ISS) si planuieste inclusiv o calatorie cu echipaj uman pe planeta Marte.
Iata insa ca recent NASA s-a implicat in mod activ in studiul vulcanilor.
La Jet Propulsion Laboratory (JPL) din Pasadena a fost construit un prim robotel capabil sa patrunda in interiorul vulcanilor si sa ii studieze.
Studiul vulcanilor este extrem de important, deoarece lipsesc inca multe informatii pentru a putea avea o teorie clara asupra evolutiei acestora. Evident, o explorare a vulcanilor cu echipaj uman este dificil de imaginat, insa roboteii capabili sa patrunda in interiorul acestora si sa culeaga informatii ne pot ajuta sa construim, de exemplu, un model tridimensional care sa ne indrume spre o teorie cat mai apropiata de fenomenele care au loc acolo si spre intelegerea proceselor care genereaza in final eruptia vulcanilor.
Cercetatorii de la JPL au reciclat un proiect mai vechi – Durable Reconnaisance and Observation Platform (DROP) – un mic robot capabit sa se urce pe pereti verticali si sa reziste caderilor de la inaltime. Pornind de la DROP cercetatorii au realizat un nou robot, VolcanoBot1, cu dimensiuni in jur de 30 cm in latime si cu roti de circa 17 cm diametru.
Dupa ce VolcanoBot1 a fost testat cu succes in laborator a urmat, in luna mai a anului trecut, un test in interiorul unui vulcan, Kilauea, din Hawaii.
Timp de cinci zile micutul robot a explorat vulcanul – in perioada respectiva neactiv – si a transmis datele la suprafata prin intermediul unui cablu cu care era legat.
VolcanoBot1 a ajuns pana la o adancime de circa 25 metri in interiorul vulcanului si a reusit sa efectueze masuratori care au permis cercetatorilor sa alcatuiasca o harta tridimensionala cu precizie de ordinul centimetrului. Datele obtinute vor ajuta in intelegerea mecanismelor care duc la erupria vulcanilor – cum anume iese magma din interiorul pamantului? Obiectivul final este de a determina nivelul de risc al eruptiei vulcanilor si de a putea astfel salva populatia care se afla in aceste zone.
VolcanoBot1 avea insa limite impuse de lungimea cablului cu care era conectat cu exteriorul si prin care transmitea datele; nu a fost posibil de exemplu sa coboare mai adanc in vulcan tocmai din acest motiv.
La ora actuala cercetatorii de la JPL lucreaza la o noua versiune – VolcanoBot2 – un robotel mai mic, cu dimensiuni de 25 cm latime si roti cu diametru de 12 cm si mai robust. In plus VolcanoBot2 nu va avea un cablu care sa-l tina legat de suprafata – va inregistra datele intr-o memorie interna si ca avea un sistem mai avansat de a efectua masuratori de precizie – adevarati ochi electronici.
Echipa care lucreaza la VolcanoBot2 planuieste sa efectueze o masuratoare in vulcanul Kilauea in martie 2015 – obiectivul este de a patrunde in interiorul vulcanului mai mult decat a fost capabil VulcanoBot1.
NASA are insa obiective si mai indraznete! Daca VolcanoBot va reusi in misiunea sa, intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat acest gen de robotei ar putea explora nu doar vulcanii de pe Terra ci si pe cei de pe alte planete sau de pe sateliti ai acestora (precum Encelado sau Europa). Cum functtioneaza vulcanii extreterestrii? La ora actuala este o intrebare care nu are un raspuns bine formulat.
VolcanoBot ne-ar putea ajuta deci sa exploram mai bine interiorul Pamantului dar si a altor corpuri ceresti.
Jules Verne, autorul romanului „Calatorie spre centrul Pamantului”, ar fi fost incantat de acest proiect!
Articol scris de Cătălina Oana Curceanu, prim cercetător în domeniul fizicii particulelor elementare şi al fizicii nucleare, Laboratori Nazionali di Frascati, Istituto Nazionale di Fisica Nucleare (Roma, Italia) şi colaborator al Scientia.ro