După ce iar a luat bătaie de la Băsescu, Cristian Tudor Popescu a scris un editorial plin de obidă în Gândul, în care, ironic, bănuiesc, zice aşa: "Prin urmare, n-ar fi mai bine ca preşedintele, care să fie şi prim-ministru, ca în America, să fie numit de Washington şi Bruxelles?"
Până la un punct, îl înţeleg pe C.T.Popescu. Orice ziarist mare din România se laudă că "a pus" sau "a dat jos" un preşedinte de ţară sau măcar un premier. Popescu încearcă de prin 2001, cel puţin!, să scape România de Băsescu şi nu-i iese. Gândiţi-vă câte alegeri a pierdut Popescu: primăria Capitalei - 2004, prezidenţiale - 2004, suspendarea din 2007, din nou prezidenţiale, în 2009 şi, acum, din nou, o suspendare care părea că are toate şansele să se finalizeze fericit. Nu-i de mirare că omul are o serioasă frustrare.
Unde încep să nu mai înţeleg: de ce s-a convertit această frustrare în ură faţă de "Bruxelles şi Washington". Nu sunt Ponta şi Antonescu cei care au acceptat ca referendumul să nu fie validat decât la o prezenţă de peste 50%? Aş spune că au acceptat în genunchi - ah, ce-mi place să o spun, după ce băieţii au morfolit cuvintele astea de câte ori apărea FMI-ul pe aici. Puteau refuza să pună în practică decizia Curţii Constituţionale - nu o publicau în Monitorul Oficial şi nu modificau ordonanţa referitoare la prag - şi-l dădeau jos pe dictator, fără probleme. În Paraguay, ţară demnă, care nu ascultă nici de Washington şi nici de Bruxelles, s-a petrecut recent ceva asemănător. Brazilia, un fel de Germanie a Americii de Sud, a făcut scandal, a ameninţat că scoate Paraguayul din Mercosur, dar nu s-a întâmplat nimic. Deci…dacă Popescu are o nemulţumire, ar trebui să întrebe la Ponta şi Antonescu de ce au înghiţit ce le-a cerut Occidentul. Acum, lăsând gluma la o parte, ceea ce văd este că, de vreo săptămână încoace, de când Băsescu stă cuminte la Cotroceni, mare parte din dezbaterile care ne poluează serile au devenit nişte clone ale Vocii Rusiei. Gitenstein, Merkel sau Barroso sunt un fel de Tito al anilor 50: duşmanii externi ai poporului, care vor să ne ia libertatea şi să ne fure resursele. De fapt, ni le-au şi luat, suntem "o colonie", dacă te iei după ce nomenklatura PNL (da, ăsta este partidul liberal în anul 2012). Faptul că o asemenea campanie este dusă la postul unui fost turnător al Securităţii pare aproape acceptabil pentru standardele presei din România. Dar, acum, campania Antenei 3 este dublată de un jurnalist care nu face parte din ograda lui Dan Voiculescu - Cristian Tudor Popescu. O să o repet la infinit: sunt un apărător fanatic al dreptului la liberă exprimare şi mă voi bate pentru ca oricare din slugile lui Dan Voiculescu să poată spune orice enormitate. Însă, cu respect i-aş spune lui C.T.Popescu că nu cred că "Washingtonul" şi "Bruxellesul" s-au luptat pentru Băsescu. S-au bătut pentru respectarea legilor, pentru o democraţie modernă, în care minoritatea este protejată de o dictatură a majorităţii, sau pentru existenţa unui sistem de tip "check and balance". Şi i-aş recomanda lui Popescu sa citească ce spune Herta Muller în Der Spiegel: băieţii de la USL s-au uitat la Ungaria şi au învăţat cum să golească de conţinut o democraţie. Mi-aş dori să nu prindem ziua în care C.T.Popescu se va trezi cu piciorul pe gât şi va putea scrie despre plagiatul lui Ponta doar pe contul său de facebook, eventual. Teamă îmi este că atunci se va uita cu speranţă către "Washington" şi "Bruxelles".