Cazul dintre Unicredit Bank SA și moștenitorii lui Dinu Patriciu a ajuns la final. În centrul litigiului se află o datorie semnificativă, rezultată în urma unui contract de cesiune de creanțe semnat în 2012, între Unicredit Bank și compania Mercuvest Limited.
Datorită neplății anumitor rate, banca a apelat la instanță, urmărind recuperarea unei sume substanțiale. Totodată, s-au implicat și moștenitorii lui Dinu Patriciu, care s-au văzut nevoiți să răspundă pentru datorii asumate anterior de defunctul magnat.
Procesul s-a desfășurat pe mai multe etape și a inclus decizii succesive ale Tribunalului București, Curții de Apel București și Înaltei Curți de Casație și Justiție. Acest caz reflectă complexitatea litigiilor financiare și implică diverse aspecte legale, de la datorii contractuale la probleme de succesiune și de responsabilitate civilă delictuală.
Contextul inițial al cazului și primele demersuri judiciare
În martie 2016, Unicredit Bank SA a intentat o acțiune la Tribunalul București pentru a recupera suma de 13.117.375 euro, reprezentând debitul acumulat între trimestrul al doilea din 2013 și primul trimestru din 2016. Această datorie a provenit din contractul de cesiune de creanțe încheiat cu Mercuvest Limited, care, la rândul său, avea obligația de a achita ratele datorate. Unicredit a dorit să își securizeze drepturile financiare prin garanțiile autonome oferite de DP Holding și Dinu Patriciu, care s-au angajat, fără rezerve, să garanteze obligațiile de plată ale Mercuvest. După decesul lui Dinu Patriciu în august 2014, moștenitorii săi au preluat o parte din responsabilitățile sale, devenind părți în procesul de recuperare a datoriilor.
În 2017, Unicredit a redus suma pretinsă, după ce a reușit să valorifice un imobil în cadrul unei licitații publice, încasând suma de 3.951.708,33 lei. Totuși, banca a continuat demersurile legale pentru a obține integralitatea datoriei restante. Aceasta a atras atenția asupra specificităților juridice ale contractelor de cesiune de creanțe, în special asupra obligațiilor garanților autonomi, care s-au angajat irevocabil la susținerea plăților în caz de neplată. În acest context, Unicredit a accentuat importanța clauzelor contractuale solide pentru a se proteja de eventuale pierderi financiare majore.
Curtea de Apel Bucuresti a amanat miercuri, pentru 10 aprilie, judecarea recursului formulat de procurori impotriva deciziei Tribunalului Bucuresti care a hotarat anterior cercetarea lui Dinu Patriciu in dosarul Rompetrol in stare de libertate.
Deciziile Tribunalului București și efectul acestora asupra moștenitorilor lui Dinu Patriciu
În iulie 2021, Tribunalul București a pronunțat o decizie prin care a admis cererea Unicredit în contradictoriu cu DP Holding SA și cumoștenitorii lui Dinu Patriciu. Tribunalul a obligat pârâții să achite, în solidar, suma de 528.172,89 lei reprezentând rate restante și suma de 1.258.820,85 lei drept cheltuieli de judecată. Instanța a analizat cererea Unicredit și garanțiile autonome asumate, acordând reclamantei un avantaj prin această decizie favorabilă. Totodată, tribunalul a anulat cererea în contradictoriu cu Mercuvest Limited, pentru lipsa capacității procesuale, deoarece compania și-a pierdut această capacitate în cursul procesului.
Decizia Tribunalului a avut un impact major asupra moștenitorilor lui Dinu Patriciu, care au contestat hotărârea. Printre aceștia, Ana Patriciu, fiica fostului om de afaceri, a considerat hotărârea nejustă și a formulat apel. În fața Tribunalului București, avocații moștenitorilor au invocat, printre altele, excepția prescripției dreptului material la acțiune, care a fost respinsă de instanță ca fiind nefondată. Astfel, Tribunalul București a considerat că Unicredit avea dreptul legal de a solicita executarea contractului și de a recupera creanțele restante. Această decizie a impus pârâților o povară financiară semnificativă și a declanșat un proces complex, cu multiple căi de atac.
Recursurile succesive și disputele juridice ulterioare
În ciuda deciziei Tribunalului București, Ana Patriciu a continuat lupta juridică, atacând decizia la Curtea de Apel București. Pe 24 mai 2023, instanța superioară a respins apelul ca nefondat, confirmând astfel decizia instanței inferioare. Nemulțumiți de soluția Curții de Apel, moștenitorii lui Dinu Patriciu au depus recursuri la Înalta Curte de Casație și Justiție, sperând să obțină o revizuire a hotărârii. Totuși, la 17 octombrie 2024, Înalta Curte a respins definitiv recursurile, consolidând astfel obligația moștenitorilor de a achita datoriile acumulate de Dinu Patriciu și de DP Holding SA.
Un nou dosar cu mize și mai mari – cazul „creanței Libia”
În paralel cu acest litigiu, Curtea de Apel București urmează să judece un dosar separat, programat pentru 5 decembrie 2024, în care statul român încearcă să recupereze „creanța Libia” de la moștenitorii lui Dinu Patriciu. Această creanță, în valoare de 58.521.056 de dolari, derivă din lucrările de explorare petrolieră realizate de România în Libia între 1980 și 1992. Însă suma s-a majorat substanțial din cauza dobânzilor și penalităților adăugate de ANAF, ajungând la peste 140 de milioane de dolari. Din nou, moștenitorii lui Patriciu, inclusiv fiicele sale, Ana și Maria Patriciu, alături de Sabina Patriciu, fosta soție a acestuia, sunt chemați în instanță pentru a răspunde acestei datorii.
De unde provine datoria lui Dinu Patriciu
Dinu Patriciu, care a preluat conducerea Rompetrol în 1998, a fost găsit vinovat de însușirea unor sume ce ar fi trebuit virate către bugetul de stat, sume provenite din contractele economice derulate de România în Libia. Instanța penală a constatat un prejudiciu de 58.521.056 USD, cauzat prin nevirarea fondurilor obținute din Acordul EPSA, legat de explorarea și împărțirea producției. După încetarea procesului penal la decesul său în 2014, acțiunea civilă a rămas nesoluționată, iar Ministerul Finanțelor a formulat o cerere împotriva moștenitorilor săi.
Conform rolii.ro, Ministerul Finanțelor a chemat în instanță pe Ana, Maria și Dana Rodica Patriciu, ca moștenitoare ale defunctului. Reclamantul susține că acestea, acceptând moștenirea, dobândesc calitate procesuală pasivă, fără a fi nevoie de certificatul de moștenitor, având obligația de a acoperi prejudiciul în funcție de cotele legale și testamentare ce li se cuvin. Magistrații au stabilit un termen de prescripție de 25 de ani, neîmplinit încă, chiar dacă se consideră anul 1999 ca dată de început a acestui termen.