În timp ce demnitarii noștri consideră o bătaie de cap sărbătorirea celei de-a o suta aniversări a Unirii din 1 decembrie 1918, un om, un singur om, care nu are în spate nicio instituție, ci doar un nume de fotograf (este adevărat, strălucit), Nae Riglea, s-a angajat pe cont propriu, fără ezitare, în celebrarea evenimentului.
A fotografiat, cu artă și cu eforturi financiare care l-au dus la sapă de lemn, 500 de monumente ale eroilor români din toate timpurile, aflate nu numai în România, ci și în Republica Moldovă, Bulgaria, Ungaria, Cehia, Slovacia, Ucraina, Rusia, Germania și Serbia. Nae Riglea și-a vândut o mare parte din bunurile sale ca să poată finaliza proiectul. Și a realizat, în cele din urmă albumul mult visat, tipărit deocamdată într-un singur exemplar, pentru că multiplicarea lui ar însemna alte cheltuieli, care pe un artist sărac, fie el și unul de mare talent, îl depășesc.
Am răsfoit albumul și am rămas profund impresionant. Acest album este un monument al monumentelor. Transmite un sentiment de măreție, de demnitate națională, de încredere în viitorul României. Fără cuvinte, numai prin imagini. Ce suflet trebuie să aibă acest Nae Riglea, cu figura lui de haiduc, ca să fi străbătut mii de kilometri numai ca fotografieze dovezile eroismului de care au dat dovadă românii în diverse împrejurări dramatice?
Albumul său este un necesar aide-mémoire pentru cei care – uitând sau ignorând trecutul țării noastre − îi consideră pe români areactivi și anistorici. Mare nedreptate! În multe țări, memoria culturală colectivă păstrează cu emoție și respect faptele de eroism ale unor români.
Nae Riglea nu a apărut din neant. Are o genealogie țărănească, ceea ce înseamnă noblețe (țăranii liberi au reprezentat aristocrația noastră, spunea undeva G. Călinescu). Este originar dintr- un sat (comuna Săucești din județul Bacău). Bunicul său, Nicolae Mereuță, a luptat ca sergent în primul război mondial, acela care a dus la întregirea neamului. Nepotul său păstrează cu sfințenie brevetul comemorativ care i s-a conferit sergentului „din înaltul ordin al Majestății Sale Regelui Ferdinand I”.
Nae Riglea a lucrat mulți ani, în tinerețe, la vestita Întreprindere Poligrafică Bacău, ca retușor offset, deci tot ca artist al imaginii. S-a numărat printre cei care au tipărit o carte superbă a lui Nichita Stănescu, cu ilustrații de Sorin Dumitrescu, „Măreția frigului”. Cu acest prilej, l-a cunoscut pe Nichita Stănescu, care a vizitat tipografia, împreună cu Sorin Dumitrescu, ca să vadă în ce stadiu se află lucrarea.
De altfel, Nae Riglea s-a aflat mereu în preajma oamenilor de valoare, care reprezintă poate principala bogăție a României. Timp de zece ani a fost fotograful lui Florin Piersic, actorul care a fermecat și continuă să farmece și azi mii, zeci de mii, sute de mii de oameni cu talentul lui și cu înfățișarea lui de Făt-Frumos.
Este momentul ca o instituție de stat să preia darul făcut de Nae Riglea țării sale, să-l multiplice și să-l difuzeze, să-l facă să ajungă la conștiința cât mai multor oameni, români și străini. Am să țin la curent publicul cu modul cum valorifică autoritățile munca artistului (i se poate scrie pe adresa de e-mail: nae_riglea@ yahoo.com). Iar dacă nimeni nu i se va adresa, am să monitorizez activitatea de editare a unor albume cu prilejul Centenarului Unirii (am informații că se vor înscrie în buget unele la fel de suspect-costisitoare ca „Eterna și fascinanta Românie”.) Așa cum Nae Riglea luptă de unul singur, am să lupt și eu de unul singur pentru a-i obliga pe demnitarii noștri să trateze cu respect Centenarul Unirii.