Ştiaţi că filarmonica sud-africană de vuvuzele e enervată de reprizele de fotbal care îi tulbură concertele?
E o glumă, fireşte, pe care doar americanii o puteau scorni pe parcursul unei întreceri care încurajează o naţiune să spere că şi echipa masculină va atinge cândva performanţele celei feminine - fetele sunt duble campioane mondiale şi ocupă primul loc în lume.
După calificarea în "optimi" a băieţilor antrenaţi de coach Bob Bradley, şi "New York Times" s-a conectat la euforia planetară, titrând: "Un joc străin ce pare foarte american".
Duelul cu Algeria a fost "cel mai bun, ori cel mai dramatic, ori cel mai important meci de soccer din istoria Americii", scrie corespondentul newyorkezilor la Pretoria. Cel mai bun? O, da, căci a dus la o calificare de pe primul loc dintr-o grupă zisă a Angliei, iar milioane de americani s-au putut bucura în puburi pe care le-au umplut înainte de prânz.
Reamintim, calificarea din grupele Mondialului e acel nivel inaccesibil unor echipe ca Franţa şi Serbia, triumfătoare în preliminariile zonale la care a luat parte şi o echipă cunoscută anterior ca apropiată de fotbal, România. Cel mai dramatic? Cu siguranţă, căci a picat în prelungiri: adică atunci când minutul are 90 de secunde, vorba preşedintelui federaţiei americane, Sunil Gulati, un domn plecat din Allahabad (India) pentru a ajunge în Lumea Nouă, de unde Banca Mondială l-a trimis cândva în Moldova de peste Prut (globalizarea desenează trasee trăsnite).
Cel mai important? Aici sunt nenumărate argumente, dintre care cel mai simpatic este că legendara trupă U2 îşi pune muzica în slujba promovării Mondialului în State, la postul ESPN. Poate mai există microbişti care îl privesc pe americanul de origine haitiană Josmer Volmy "Jozy" Altidore ca pe o ciudăţenie Mondială.
Ca pe alt haitian american, Joe Gaetjens, care învingea Anglia acum 60 de ani, înainte de a fi săltat de "Tonton Macoutes" şi de a fi ucis de regimul "preşedintelui pe viaţă" Papa Doc Duvalier. Dacă priveşti însă culoarul Americii - în 2010 poate fi semifinalistă, cu condiţia să treacă de Ghana şi, apoi, posibil, de Uruguay - trebuie să-l iei în serios pe mijlocaşul Clint Dempsey, jucător la cel mai vechi club profesionist londonez, Fulham, după miuţa învăţată la graniţa Texasului, de la tovarăşii de joacă mexicani...