Guvernul proeuropean de la Chișinău duce țară în direcția corectă și așteptată, în ciuda fragilității politice a acestuia. Uniunea Europeană zâmbește de la Bruxelles, iar SUA confirmă garanțiile solide de sprijin pentru republica de peste Prut,
Ce ar mai putea urma, după o asemenea coaliție de sprijin? Poate doar ca Republica Moldova să trăiască European și să exploateze toate oportunitățile, iar ultimul semnal a venit pe 3 aprilie din Parlamentul European. Regulamentul privind eliminarea vizelor pentru toți cetățenii Republicii Moldova a fost semnat la data de 3 aprilie 2014 de președintele Parlamentului European și cel al Consiliului Uniunii Europene, urmând ca acesta să fie publicat în Jurnalul Oficial al UE la data 8 aprilie. Regulamentul va intra în vigoare pe 28 aprilie 2014, zi în care granițele statelor membre ale Uniunii Europene se vor deschide pentru toți cetățenii Republicii Moldova. Ce înseamnă, mai exact, asta? Înseamnă un moment istoric, la fel de colosal ca și cel la declarării independenței sau al instituirii limbii române ca limbă oficială de stat în Republica Moldova. Cetățenii Republicii Moldova vor putea călători fără vize în 26 de state ale Uniunii Europene, mai puțin, deocamdată, Marea Britanie și Irlanda.
Mergând și mai departe, și mai profund, odată cu liberalizarea vizelor, cei care călătoresc în UE vor putea primi permise de muncă, pentru ei și rudele lor, dacă vor dori să își găsească un loc de muncă în vreunul din cele 26 de state europene. Ca o paranteză, iată cum moldovenii pot depăși neplăcerile create de faptul că nu mai pot munci în Federația Rusă, așa cum o făceau până acum. Dacă Republica Moldova își va putea obține, într-o bună zi, și independența energetică (chiar și parțială), se poate spune că s-a închis, pentru totdeauna și pe dinafară, o ușă spre trecut, spre acel trecut întunecat de comunism și bolșevism. Ce poate însemna acest lucru, decât garanții în plus oferite Republicii Moldova că eforturile ei proeuropene sunt apreciate cu simpatie și că drumul către democrație, bunăstare, către drepturi individuale și valori europene este unul ireversibil. Atunci când a fost redactat, de către Comisia Europeană, raportul de progres al Republicii Moldova, am sondat opinia câtorva din jurnaliștii de la Chișinău, iar răspunsurile lor nu numai că au fost detaliate în amănunțime, dar au și intersectat liniile de gândire pro-europeană cu cele de pragmatism.
Am aflat cu această ocazie că drumul este mult mai lung și că populația trebuie bine informată, pentru a conștientiza beneficiile eforturilor conjugate făcute în direcția europenizării și integrării Republicii Moldova. „Cel mai recent raport al Comisiei Europene pentru Moldova este ceea ce eu aș numi partea plină a paharului. Contextul geopolitic extrem de tulbure îi obligă, practic, pe europeni să observe doar latura pozitivă a chestiunii, respectiv progresele, e adevărat uriașe, ale R. Moldova de la pata neagră de pe harta continentului de acum 5 ani, la statul ambițios care își propune integrarea în UE. Totuși, știm cu toții că, în ciuda acestor progrese, Chișinăul este departe de standardele comunitare. Repet, contextul regional, face însă ca aceste transformări să fie apreciate așa cum ar fi trebuit, dar nu s-ar fi întâmplat în condițiile în care presiunile Federației Ruse nu ar fi fost la fel de evidente”, spunea, destul de pragmatic, jurnalistul Valentin Buda.
Este adevărat că populația este în cele din urmă cea care mai trebuie informată, convinsă și ajutată să înțeleagă diferența majoră între Est și Vest, între civilizație și dictatura de tip sovietic și între normalitate și anormalitate. De fapt, populația va fi cea care va vota, în prin varii modalități, drumul european al patriei lor. Fie că vor face această alegere, respingând la alegerile parlamentare Partidul Comuniștilor, fie că vor spune, în masă, „DA” atunci când vor fi întrebați dacă vor ca țara lor să adere la UE. Da, trebuie coborât discursul politic sofisticat la nivelul poporului și trebuie explicat populației franc de ce trebuie să aleagă Vest în loc de Est, numai că, problema de la care pornisem comentariul, aceea a liberei circulații, este unul dintre cele mai profunde mesaje către poporul acestei țări cu viitor obligatoriu european. Oamenii vor circula liber, vor munci liber în țările UE și vor înțelege rostul acestei libertăți câștigate, dar și prețul ei.