Citesc zilnic povești tipic românești, le colecționez cu pasiune, dar puține le poți așeza cu inima împăcată sub sigla „tipic românească” precum drama surorii Iasmina Popescu, de la Mănăstirea Agapia.
E cronica unei morți care, fără ca măcar să se fi consumat, a scos la iveală multe adevăruri despre lumea în care trăim.
Povestea Iasminei nu începe cu nașterea sau cu basmele copilăriei, pentru simplul fapt că fata din povestea noastră nu s-a născut niciodată, evident, nu a copilărit nicăieri și, normal nu a murit niciodată. Totuși, moartea ei inventată a provocat un tsunami pe Internet, un val uriaș care a adus la poarta bisericii un val nou de alge smulse din adâncuri murdare și a umplut de noroi două spitale de stat. Apoi s-a potolit. Dar după ce a mânjit. Iată povestea, pe scurt. Un blogger, Dragoș Vasilescu, anunță, pe 11 mai, ca și cum multă lume aștepta deznodământul unei drame, că Iasmina Popescu, o tânără ce ar fi împlinit 27 de ani pe 21 mai, a pierdut lupta cu viața. Finalul s-ar fi consumat la un spital din Viena. Aici fata ar fi ajuns de la Institutul de Oncologie din Iași. În Iași fusese transferată din Târgu Neamț. Toate aceste spitale neagă – pentru presa nemțeană – că au avut vreun pacient cu acest nume. Lucru perfect normal, pentru un personaj inexistent.
Drama Iasminei a entuziasmat oameni care abia așteptau un argument în lupta împotriva medicilor și preoților. Sincer? Povestea e profund credibilă. Cel puțin așa li s-a părut la vreo 10.000 de utilizatori ai rețelelor de socializare, pentru că au propagat-o. Are un început medieval, cu fata născută la poalele Mănăstirii Agapia, silită de familie să meargă la maici, la ascultare, rămâne gravidă. Un avort empiric, făcut de maici, hemoragie și apoi diagnostice greșite în spitalele din zonă. Personajul nu există! Acesta e singurul „amănunt” care strică toată construcția.
De ce să inventezi cap-coadă un personaj și apoi să-l omori? Cum de această minciună conține taman ingredientele luptelor publice din ultimii ani, medici inconștienți și preoțime lipsită de scrupule? Cum de a câștigat mii de share-uri și like-uri? O invenție concepută perfect pentru a umple golul de argumente într-o luptă a cărei miză o înțeleg. De fapt, o știm toți, dar tăcem. Poate că propagarea pe net a unei minciuni e o dovadă de prostie, necunoaștere, lipsă de timp pentru o minimă verificare, căutarea grabnică a argumentelor în disputele mici de pe Facebook. Mă refer, evident, la cei care au picat în plasa minciunii inițiale și au propagat-o. Dar e clar că terenul era fertil.
Oamenii așteptau parcă o asemenea știre. În subconștient aveau credința că „datul” la mănăstire se face în continuare ca-n vechime, că în spitalele românești mori cu diagnosticul greșit. Pur și simplu au sărit pe o știre falsă de pe un blog neștiut, fără a verifica, doar pentru că povestea Iasminei are toate ingredientele care să-i facă să spună „V-am spus eu că așa e!”.
Aici pare a fi reala problemă a Bisericii, a medicinei de stat, faptul că sunt pe nisipul mișcător al neîncrederii, dacă pot fi „demolate” public până și de o minciună evidentă.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor