În urmă cu 22 de ani trecea în nefi inţă cel supranumit „preşedintele moral” al României. Corneliu Coposu a murit la Spitalul Universitar de Urgenţă în data de 11 noiembrie 1995, iar cuvintele ambasadorului Franţei la Bucureşti, Bernard Boyer, au exprimat poate cel mai bine tristeţea momentului: „A murit de cinci minute şi deja îmi este dor de el”. Francezul este cel care i-a înmânat şi singura distincţie primită de Senior în viaţa sa.
În luna mai 1995, Coposu a primit decoraţia „Ofiţer al Legiunii de Onoare”, cea mai înaltă distincţie oferită de statul francez unui cetăţean străin. „Dumneavoastră, domnule Coposu, n-aţi fost nici preşedinte, nici prim ministru, nici conducător militar, nici academician, nici măcar ambasador, niciuna din acele figuri care ţin să apară la televizor. Dar nici n-aţi avut nevoie. Toată lumea vă cunoaşte şi vă respectă. Sper ca poporul român să se recunoască în dumneavoastră”, a spus ambasadorul Franţei în momentul în care i-a oferit decoraţia.
17 ani în temniţele comuniste
Originar din judeţul Sălaj, Corneliu Coposu şi-a făcut ucenicia politică lângă Iuliu Maniu, unul dintre artizanii unirii Ardealului cu România în 1918. Seniorul a fost închis în temniţele comuniste timp de 17 ani, iar după eliberarea din 1964 a fost monitorizat permanent de fosta Securitate. În 1987 a reuşit să înşele vigilenţa poliţiei politice şi i-a informat pe liderii politici din familia partidelor creştin-democrate şi conservatoare europene, despre existenţa în ilegalitate a nucleului care îşi asuma continuitatea PNŢ, iar în 8 ianuarie 1990, Corneliu Coposu reînfiinţa Partidul Naţional Ţărănesc, sub titulatura Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat. Chiar dacă în primii ani de după Revoluţiei a avut parte de o primire rece şi uneori violentă din partea noii puteri de la Bucureşti, Coposu a reuşit să se impună printrun mesaj foarte calm şi lipsit de dorinţe revanşarde faţă de foştii săi torţionari.
Sute de mii de români l-au condus pe ultimul drum
Chiar dacă moartea sa nu a determinat autorităţile să îi organizeze o înmormântare cu onoruri militare sau să declare doliu naţional, sute de mii de români au ţinut să îşi ia adio de la el trecând prin faţa catafalcului şi conducându- l pe ultimul drum. Valul de simpatie pentru principiile sale declanşat de trecerea sa în nefiinţă a fost atât de puternic încât a influenţat şi rezultatul alegerilor din toamna anului 1996. Atunci, CDR şi Emil Constantinescu au câştigat atât alegerile parlamentare, cât şi pe cele prezidenţiale, iar sociologii sunt de părere că moartea Seniorului din toamna anului 1995 a reprezentat un factor decisiv.