A căutat să înțeleagă sensul lumii și a ajuns să intersecteze știința cu spiritualitatea și să demonstreze că ceea ce gândim creează Universul în care existăm. Invidia, răutatea, competiția acerbă, egoismul, orgoliul și dorința de răzbunare, la care se adaugă și stresul generat de o societate ultratehnologizată, favorizează tot soiul de boli cronice și ne scurtează viața, repetă aproape obsesiv profesorul Dumitru Constantin Dulcan, în timpul interviului cu Evenimentul zilei.
- Ileana Ilie Ungureanu: Sunteți neurolog, psihiatru, profesor universitar, scriitor. Ce vă simțiți cel mai mult?
- Prof. dr. Dumitru Constantin Dulcan: Om. Când am plecat de acasă am fost motivat să știu, să înțeleg sensul propriei mele existențe. Mi se părea că viața este un fel de închisoare în care spiritul respiră greu. Și mi-am zis că trebuie să am o carieră care să-mi permită să înțeleg ce sens are lumea. Vă mărturisesc faptul că știu cu mult mai mult decât mi-am propus. Am avut experiențe pe care puțini oameni le au și care transcend condiția noastră fizică, iar asta mă face să spun la modul cert că există și o altă dimeniune, una spirituală. Religiile îi spun într-un fel, oamenii de știință în alt fel, eu îi spun spiritualitate. Și asta îmi dă sensul, îmi dă bucuria de a fi ființă gânditoare. Restul, ce ați enumerat dvs., le poate face oricine. Am spus mereu că datorez ceea ce sunt efortului meu, voinței mele, dar și destinului, care mi-a creat acele circumstanțe de a evolua într-un sens sau în altul.
- Ce este destinul?
-Eu numesc destin acele circumstanțe care depind de existența ta, de condițiile istorice, și nu de voința ta. De exemplu, dacă nu există resurse materiale, foarte multe genii se risipesc în mediul lor, fără șansă. Destinul te ajută sau nu.
- Sunteți autorul multor lucrări cu conținut eseistic și filosofic, printre care și „Gândirea omului modern”. Cum gândește omul modern?
-Gândește în funcție de cultura lui, de interesele pe care le are. Poți să te reduci la un simplu interes de-al hranei și distracției. Sau dimpotrivă, să înțelegi că dincolo de distracție și hrană există și un spirit, există și o altă modalitate de comportament, că în Universul ăsta nu suntem singuri niciodată și că ar trebui să ținem seama că dacă ne-am născut aici avem un rost, un sens. În momentul în care gândim, există o selecție în creier a gândurilor cu efecte pozitive, a emoțiilor și sentimentelor. Gândurile pozitive influențează favorabil sănătatea. Violența, orgoliul, egoismul, răutatea înseamnă o stare de stres, care are un efect negativ asupra sănătății noastre, care condiționează bolile pe care ajungem să le avem în timp. Sunt trei elemente de care omul ar trebui să țină seamă: alimentația, care să fie prevalentă în leguminoase și fructe, carne mai puțin, mișcarea, care este foarte importantă, și modul de a gândi și de a acționa. Una fără cealaltă nu are nicio valoare.
- Autosugestia e foarte la modă în ziua de azi. Înțeleg că împărtășiți ideea că am putea fi mai sănătoşi doar prin puterea gândului.
-Fără îndoială. Gândul este cea mai puternică forță din Univers. Gândul a creat lumea. La început a fost cuvântul și cuvântul era cu Dumnezeu. Cuvântul înseamnă logos, știință, model, proiect, informație. Nimic nu există în Universul ăsta fără ca mai întâi să fie un gând, să fie o informație. Au spus-o alții mult înaintea mea: Universul pare mai degrabă a fi un gând, decât o mașină perfectă. Un gând de creator. Noi nu știm originile lumii, nu avem cum să le știm. Și atunci ori admitem că există un Univers inteligent necreat, dar după logica noastră simplă ceva nu poate exista fără să fie creat, pentru că în mintea noastră toate lucrurile au început și sfârșit. Ori, dacă Universul a apărut acum 5 miliarde de ani, ce a fost la început nu o să știm niciodată. Acesta e adevărul absolut. În rest, ne mulțumim cu adevăruri parțiale. Și în limitele unui adevăr parțial ne construim această existență, în care dacă păstrăm bunul simț și rațiunea ne putem înțelege, dacă nu... e vai de viața noastră, așa cum pare să și fie uneori.
„Ceea ce gândesc eu vă poate influența pe dumneavoastră”
- Ce vă revoltă cel mai mult şi mai mult în vremurile în care trăim?
-Violența lumii, pe care noi o tot răspândim prin Univers. Și care distorsionează funcționarea Universului. Ne mai mirăm de ce e secetă, de ce vin inundații, de ce se întâmplă uragane?! În momentul în care gândim emitem un câmp energetic, iar acest câmp se duce în spațiu. Gândul se duce până în cel mai îndepărtat colț din Univers. Ceea ce gândesc eu vă poate influența pe dvs., dacă gândim pe aceeași lungime de undă. Gândul se înmulțește și are un efect benefic sau unul nociv asupra tuturor acelor creiere care sunt pe lungimea de undă a creierului meu. Răspândim pur și simplu răul în lume. Victor Hugo spunea că ura este iarna lumii. Ura înseamnă cancer, înseamnă boală.
- Care credeţi dvs. că sunt păcatele modernităţii?
-Stresul, suprasolicitatea, dezorientarea, agresivitatea și violența. Modul în care ne comportăm cu semenii noștri este o emitere de gând în spațiu, în Univers. Universul captează aceste influențe benefice sau nu. Eu cred că aceste oscilații termice, vremea extremă, probabil că au împrumutat mult din oscilația comportamentului nostru uman.
- Și cum să te menţii integru şi intact, sau să crești așa un copil, într-o societate superficială și în continuă degradare, super-tehnologizată şi foarte dinamică, guvernată de triada sex-bani- putere?
-Dacă ne reducem numai la asta e vai de viața noastră și de viitorul copiilor. Eu întreb așa: întotdeauna un copil are educatori educați? Pe educatori cine-i educă? Tableta, de exemplu, trebuie să se folosească un timp limitat, să nu stai în câmpul ăla de microunde prea mult. Generațiile astea care folosesc deviceurile abuziv ce viitor vor avea? Ce se va întâmpla cu creierul lor? Ia țineți un telefon multă vreme la ureche să vedeți cum se încălzește. Eu nu sunt împotriva evoluției tehnologice, spun numai că toate lucrurile sunt utile dacă le folosești moderat, fără exces.
- Apropo de exces, observăm foarte des că lăcomia, deși se naște din dorința de a obține ceva, nu e satisfăcută de obținerea acelui ceva. E ca o groapă fără fund. Lăcomia e o boală?
-A fi lacom înseamnă a avea mai mult decât îți trebuie. Moderația e antidotul lăcomiei. De ce să ai zece case, dacă îți trebuie doar una. Dacă toate bunurile sunt limitate și noi suntem o sumă de oameni, atunci tot ceea ce este exces într-o parte înseamnă minus în altă parte. Asta o spun marii economiști, nu eu. Inegalitate duce la revoltă, revolta duce la război. Omenirea ar trebui să aibă o logică, o moderație în gândire.
- Să vorbim și despre traumă… când am auzit prima oară de traumă, m-am gândit la lucruri extreme. Dar înțeleg că trauma poate să însemne inclusiv faptul că suntem tot timpul agasați de mesaje care vin către noi în continuu și pe toate canalele. Poate fi și ritmul în care trăim.
-Într-o societate în care sunt foarte multe interese nu putem să evităm stresul, dar totul depinde de maniera în care noi reacționăm față de o traumă, față de un stres. Dacă spunem că toate vin și toate trec, această neimplicare față de traumă, față de stres, este singura noastră condiție să supraviețuim.
„Fericirea înseamnă de fapt o continuă căutare a dorinței de a te simți împlinit”
- Aveți vreun sfat pentru înfruntarea unei pierderi personale dureroase, ca moartea unui copil?
-Există două universuri: cel fizic, care ne corespunde nouă, și universul spiritual, care corespunde entității care urmează din momentul în care noi plecăm de pe pământ. Acești copii care pleacă uneori la vârste foarte tinere vor fi mereu cu noi, dar într-o altă dimeniune. Este singura consolare... există și un „dincolo”, dar într-un univers spiritual paralel cu cel fizic, iar acest „dincolo” este etern. Cu toți cei cu care suntem acum vom fi mereu într-o eternitate. Sigur, unii pot să înțeleagă, alții nu, dar eu am făcut efortul să scriu una dintre cele mai documentate cărți științifice – „Mintea de dincolo”, corespunzătoate universului spiritual.
- Se poate evita faptul că suferința face parte din viață?
-Este indubitabilă suferința, dar vom fi din nou cu cei pe care îi pierdem. Nouă, aici, timpul ni se pare lung, dar „dincolo” timpul se măsoară în clipe. Sunt mulți care au avut exteriențe de moarte clinică și când s-au întors au spus că ceea ce pentru noi înseamnă ani, pentru ei înseamnă clipe.
- Beethoven a fost întrebat cândva ce preţuieşte mai mult dintre toate calităţile umane. Răspunsul lui a fost: bunătatea. Dvs. ce aţi alege?
-Fără îndoială asta. Nu pentru că a zis Beethoven , dar dacă nu suntem buni cu semenii noștri nu avem nicio șansă ca în lumea asta să fim fericiți. Nici noi și nici ceilalți.
- Scopul vieții noastre este căutarea fericirii, dar ce este fericirea? Sunteți fericit?
-În sens rațional, da. În sens afectiv nu pot să mă laud totdeauna. Fericirea este sentimentul împlinirii complete a propriei tale ființe psihologice. Am o dorință, mi-am satisfăcut-o, mă simt împlinit. Mâine o să am însă o altă dorință. Și atunci, la un moment dat, fericirea înseamnă de fapt o continuă căutare a dorinței de a te simți împlinit. Este sentimentul de plenitudine pe care îl ai în fața vieții. În viața asta se știe că pe pământ nu poți să fii doar fericit. Nu există numai fericire, există și suferință. Caracterul trecător al lucrurilor trebuie să fie mereu în gândul nostru. Dacă stăpânim rațional lumea, nu doar pasional-afectiv, putem să trăim bine în ea, să ne acomodăm ei, dar dacă nu putem să depășim momentele dificile din viață prin rațiune, vom fi mereu nefericiți.
- Dar cum putem păstra, statornic și c o n s i n t e n t , setul de valori esențiale - compasiune, bunătate etc. -, rămânând în același timp flexibili?
-A fi om înseamnă să ții seama de tot ceea ce ați enumerat dvs. Iar în fața dificultăților sociale unii recomandă să le ignori. Nu sunt ale tale, sunt ale lumii. Fiecare să suporte propriile lui neajunsuri, pentru că până la urmă este destinul fiecăruia și în destinul tuturor intră și fericirea și nefericirea. Să nu reacționăm în maniera aia în care durerile lumii ar fi durerile noastre. Ce mă interesează pe mine, de exemplu, om din România anului 2019, să știu ce s-a întâmplat în Patagonia, unde nu știu cine s-a sinucis? De ce trebuie să fiu eu implicat în toate nefericirile și nenorocierile lumii? A fi informat este o necesitate, dar a face abuz de informație e altceva. Adeseori asistăm la dezinformări și nu la informări.
- Și eu am vreo cale să mă apăr?
-Da, cum spun americanii: vrei să nu faci demență, taie jurnalul de știri. Nu te mai uita la el. Citește. O lectură zilnică amână demența cu 10 ani. Pe de altă parte nu poți să trăiești pe lumea asta ca un om pustnic, ai nevoie să știi. Eu mă uit la știri, dar îmi dau seama de tot soiul de stupidități pe care sunt obligat să le suport numai pentru a ști ce se întâmplă mâine sau ce s-a întâmplat în lumea asta.
- Credeți în Dumnezeu. Dar credeți și că de aici începe Iadul, de pe pământ?
- După ce am scris „Mintea de dincolo”, multă lume mă întreabă de ce nu vorbesc despre Iad. Și eu spun: Nu vă ajunge Iadul de aici?! Mai vreți altul? De aici începe. Absolut.
„Tot ceea ce facem rău se întoarce. Orice acțiune are o reacție”
- De ce ne este frică de moarte?
-Fiindcă nu suntem informați. Moartea nu e sfârşitul vieţii, e doar o trecere a conștiinței din condiția mea fizică în condiția mea spirituală. Este o continuare. Nu există moarte.
- Suntem într-o goană nebună de a da bine în ochii celorlalți. De ce nu ne place de noi? De ce suntem atât de nesiguri?
-Se spune că fiecare dintre noi avem nevoie de un feedback de valorificare. Toți vrem să știm că ceea ce facem noi, ceea ce spunem noi, este agreat, este acceptat. Este nevoia noastră de identificare și valorizare. Pe care o avem cu toții. Dar unii o au exagerată și fac tot felul de exibiții ca să fie apreciați, alții sunt foarte modești și nu vor neapărat să apară.
- Dacă ați avea un panou mare pe care să-l vadă foarte multă lume ce ați scrie pe el?
-Pace și liniște. Să înțelegem că viața noastră începe de la respectul pentru viața celorlalți. În clipa în care noi invadăm viața altcuiva, sub orice formă – morală, fizică etc. - , din clipa aia și noi și ei suntem nefericiți. Respectă-ți semenii! Respectul reciproc înseamnă singura condiție a unei conviețuiri normale. Tot ceea ce facem rău se întoarce. Orice acțiune are o reacție. Orice comportament al meu, orice gând stupid se întoarce și împotriva mea și a celorlalți. Nu există pierderi în Univers.
- Cu alte cuvinte, dacă vrem să fim împăcați cu noi, liniștiți și fericiți trebuie să gândim bine, pozitiv.
-A gândi bine, pozitiv, înseamnă să gândim pentru noi înșine. Și atunci în sfera noastră îi cuprindem și pe ceilalți. Se spune că atunci când gândim frumos purtăm peste noi o pelerină albă, luminoasă, iar când gândim rău nori negri stau deasupra noastră. Lumea actuală nu merge pe un drum corect. Dacă va continua așa nu are niciun viitor. Lumea trebuie să înțeleagă că este foarte important să stabilim un mod rațional, lucid de comportament , pentru că comportamentul meu înseamnă comportamentul lumii și comportamentul lumii se răsfrânge și asupra mea și asupra tuturor.
CARTE DE VIZITĂ
Dumitru Constantin Dulcan medic neurolog şi psihiatru
De profesie medic militar, cu specializările neurologie și psihiatrie, Prof. dr. Dumitru Constantin Dulcan și-a legat numele de Spitalul Militar Central din București, unde a condus secția de neuropsihiatrie, apoi clinica de neurologie, având gradul militar de general de brigadă începând cu 1993. Născut pe 6 noiembrie 1938, Mârghia de Sus, Lunca Corbului, Argeș, dr. Dulcan este autor de literatură filozofică și metafizică. Este cunoscut în special pentru lucrarea Inteligența materiei, publicată în România sub o formă cenzurată în perioada comunistă, dar republicată integral și cu adăugiri după Revoluția din 1989.