A doua zi după Sfântul Ioan Botezătorul este prăznuit un alt mare ascet al pustiei: Sfântul Cuvios Gheorghe Hozevitul. Născut în Cipru, pe la jumătatea veacului VII, își împarte averea săracilor și pleacă în Țara Sfântă, ajungând la o mănăstire din pustiul Hoezevie.
Stătea încuiat singur în chilia sa, în post și rugăciune, și ieșea doar duminica la liturghie. Spre bătrânețe, cunoscând dinainte clipa trecerii la cele veșnice, îl cheamă la sine pe ucenicul său. Acesta, având ascultare la arhondaric (camera oaspeților) nu a putut rămâne decât câteva clipe: „Nu te tulbura, i-a spus Sfântul, voi aștepta până îți termini ascultarea”. Și-a dat sufletul spre miezul nopții, când ucenicul s-a putut întoarce. Este înmormântat la mănăstirea care are astăzi hramul său și al Sfântului Ioan Iacob de la Neamț.