După recentele agitațiuni electorale, dintre toate instituțiile statului nostru, Ministerul de Externe rămîne cel mai lovit. Pe drept sau pe nedrept, instituția diplomației românești a suferit cele mai urîte lovituri de imagine și a contabilizat o grea pierdere de prestigiu în efortul eroic al guvernului pesedist de a-l face președinte pe V.V.Ponta. Centrala în ochii românilor de aici și ambasadele ori consulatele noastre în ochii românilor din străinătate au fost tratate de guvernul Ponta drept avanposturi electorale menite să oprească votul din diaspora, previzibil anti-PSD. Să chemi jandarmii locali, cu bastoane și gaze ca să îndepărtezi românii de sediile misiunilor diplomatice ori consulare românești este strigător la cer. Cu sau fără voia sa, MAE a devenit un fel de gardian cu misiunea să țină strunga strînsă ca să nu curgă din afară multe voturi anti-Ponta, căci era previzibilă opțiunea masivă a românilor din afară. De la Nicolae Ceaușescu încoace este cea mai jenantă postură în care oamenii Ministerului de Externe au fost puși. Să ai, la 25 de ani după revoluție și 7 ani după intrarea în UE, sute de oameni care strigă în fața sediilor diplomatice și consulare prevăzute cu gratii „Jos comunismul!” și ”Vrem să votăm!”, iar replica ta să fie baricadarea în interior și chemarea poliției locale, este rușinos, declasant și inacceptabil.
Și în trecut diferiți miniștrii de externe au implicat instituția în politica internă, dar nici unul nu a ajuns să facă ceea ce politrucul Corlățean, fost diplomat, a făcut. Instalarea MAE în șirul instituțiilor dedicate plasării micului Titulescu în cea mai înaltă demnitate a țării a fost, desigur, o sarcină de partid pentru Corlățean. Pentru cinicul Meleșcanu a fost doar un ultim exercițiu de comoditate, trabucuri și ironii de doi bani. Într-o săptămînă de ministeriat, fostul diplomat al lui Ceaușescu a readus instituția exact la profilul public pe care îl avea în tinerețea sa - splendid joc de bătrînețe pentru el!
Refacerea prestigiului MAE ar trebui să fie o prioritate importantă pentru guvern și pentru instituția însăși. Acest prestigiu nu poate fi recuperat decît printr-o baie de adevăr. Un ministru credibil va trebui să ordone un raport asupra gestiunii alegerilor din 2014. Sînt unele întrebări esențiale la care un astfel de raport întocmit de specialiști trebuie să răspundă. Este ori nu adevărat că șefii de misiuni au anunțat Bucureștii că vor avea de făcut față unei afluențe neobișnuite de votanți și că au cerut logistică suplimentară atît înainte de primul tur, dar mai ales după al doilea? Este ori nu adevărat că MAE a comunicat cu BEC ca într-o piesă de Eugene Ionesco, tratînd deliberat chestiunea în această manieră astfel încît să nu se facă nimic pentru mărirea numărului de voturi din diaspora - cazul deschiderii unor noi secții de votare după primul tur? Este adevărat ori nu că, după turul I, MAE a mimat jalnic o coregrafie publică inutilă pentru că, politic, se decisese să se asume orice risc numai să nu se trezească micul Titulescu pe cap cu sute de mii de voturi din străinătate? Ce putea să facă MAE pentru a servi pe electorii români din străinătate și nu a făcut? Precizez apăsat că o asemenea anchetă nu trebuie lăsată la nivel parlamentar, pentru că acolo va fi un vot politic, iar capacitatea de analiză profesionistă a acestor aspecte lipsește cu desăvîrșire la Parlament. Parlamentarii sînt soldați de partid, or această anchetă vizează direct o acțiune de politizare a activității MAE. E ca și cum ai pune lupul să ancheteze de ce dispar noaptea oi din stînă. Noul ministru de externe trebuie să formeze echipa și să asume raportul. Să stabilească răspunderi. Apoi, trebuie să-l prezinte public, odată cu scuzele oficiale ale statului român adresate românilor umiliți sau chiar bumbăciți de poliție în fața misiunilor noastre. Apoi, să prezinte ceea ce e de făcut ca așa ceva să nu se mai întîmple. Logic, soluția este legea votului prin corespondență. Dar nu e singura.
În diplomație, prestigiul este foarte important. E bine ca atunci cînd îl ai să-l păstrezi cu grijă, să-l cultivi chiar. MAE român a pierdut prestigiul devenind polițai electoral pentru Ponta. Corlățean a crezut că mai importantă decît orice e victoria șefului de la partid. Pe Meleșcanu l-a durut în cot, a jucat și el un rol de-o zi executînd misiunea. Asta e! Istoria instituțională a diplomației noastre a mai cunoscut momente de genul acesta și, cum-necum, răul a fost îndreptat în final. Condițiile pentru ca MAE să (re)devină instituția de care țara asta chiar se poate folosi pentru apărarea intereselor ei cele mai înalte sînt: un ministru cu reputație solidă, demnitate profesională regăsită în tabăra diplomaților noștri, măsuri transparente pentru repararea erorilor de la aceste alegeri și, evident, timp. Iată ce ar avea de făcut diplomația noastră ca să nu se mai trezească huiduită de români la București și prin lume. Întrebarea esențială, însă, este dacă așa ceva e posibil sub guvernul iresponsabil care a dus MAE în situația asta.
PS După ce am scris acest text, am aflat că V.V.Ponta îl va aduce pe Mihnea Motoc în locul lui Meleșcanu. Prin prisma celor scrise aici, am o singură reacție deocamdată: mda...
Nota redacţiei: ”La cererea autorului, forumul de comentarii al acestei rubrici va rămîne închis. Cititorii care vor să-i transimită mesaje lui Sever Voinescu o pot face la online@evz.ro. Vă mulțumim.”