Probabil că nu mulţi şi-ar fi imaginat, în 1959, că Marina Mirea, absolventă a Facultăţii de Biologie, va alege ca scenă a vieţii profesionale... scena operei!
După doar doi ani, talentul şi vocea sa cristalină o plasau printre studenţii Conservatorului, pentru ca, foarte curând, să îmbrace hainele celor mai cunoscute şi mai iubite eroine ale scenei lirice, de la Violetta la Lucia, de la Lakmé la Rosina, de la Gilda la personaje din cele mai cunoscute opere ale compozitorilor români, într-un repertoriu de soprană lirică bogat, variat şi dificil, prezentat cu har şi cu măiestrie pe scena operei bucureştene.
Drumul său artistic a condus-o către întâlnirea cu capodoperele operei şi deopotrivă cu cele mai frumoase pagini din operete ori din muzica de cameră şi vocal-simfonică. Cariera a purtat-o pe trasee ale succesului prin multe ţări ale lumii, cu spectacole de operă, recitaluri de arii şi lieduri, cu sesiuni de înregistrări discografice ori cu apariţii la radio şi la televiziune, care i-au adus recunoaştere naţională prin ordinul „Meritul Cultural“.
Activitatea Domniei Sale s-a concentrat apoi pe transmiterea către tânăra generaţie a cunoştinţelor şi a măiestriei personale, ca profesor la conservatorul bucureştean. Această din urmă orientare i-a adus mari satisfacţii prin studenţii pe care i-a format, unii ajunşi astăzi interpreţi de primă mărime. Marina Mirea a fost sărbătorită, în preajma zilei de naştere, printr-un spectacol cu „Bărbierul din Sevilla“, de Rossini. Pe scenă a evoluat, cu sporită emoţie, soprana Mihaela Stanciu, fostă studentă a maestrei, în rolul Rosinei, pe care profesoara ei l-a interpretat de atâtea şi atâtea ori.
O seară aparte şi o emoţionantă transmitere de ştafetă din partea unei artiste a unei generaţii de excepţie către o excelentă interpretă a zilelor noastre, prilej de rememorare pentru public a unor spectacole de mare succes, jucate, de multe ori cu casa închisă, în deceniile 7 şi 8 ale secolului pe care l-am lăsat în urmă. La mulţi ani, Marina Mirea!