O singură lecție au învățat elevii români în mini-vacanța de trei zile: că întregul sistem de educație este construit ca o trambulină gonflabilă, goală pe interior, dar unde vei ateriza mereu pe moale, oricât de tare o dai în bară.
Sute de mii de elevi din toată țara și-au petrecut jumătate din ultima săptămână a semestrului întâi alternând între calculator și săniuș, ori bulgărindu-se cu zăpada care i-a blagoslovit cu o pauză spontană. Trebuie să fi chiuit de bucurie când au auzit că șefii de la ministerul Educației nu doar că le vor da în continuare vacanță intersemestrială, între 1 și 9 februarie, dar încă nu au stabilit exact cum vor se recupera orele. Știu bine copiii cum se recapitulează materia: sâmbăta, cine vrea, dacă vrea, apoi “Ura, și la gară”. Ținuți în puf de oficialii din Educație, dar și de părinți, elevii de acum ar avea impresia că mărturiile generațiilor care au prins iernile din 45’-47’ sunt mai degrabă povești de groază. “Aveam vreo 10-12 ani și mergeam la școală cocoțat pe graduri, așa înalți erau nămeții. Eram ca vai de noi, încălțați numai cu opinci și mai și căram de acasă știuleți de porumb și lemne ca să facem focul în soba clasei, nu ca acum, când există și utilaje de curățat zăpada de pe stradă, iar în clase stai bine mersi, cu caloriferul la maximum. Mai rău a fost în 47’, cu foametea după război ”, mi-a explicat, cu năduf, bunicul meu. Nu am copii, dar dacă aș fi avut, mi-ar fi plăcut să le spun că lumea nu stă în loc din cauza zăpezii, să zică mersi că școala de circumscripție e la o aruncătură de băț de casa lor și că ministerul Educației nu le face nicio favoare scutindu-i de la ore, așa cum nu le face nicio favoare dându-le subiecte de clasa a III-a la Evaluarea Națională sau ajutându-i să intre la facultate pe ușa din dos, fără să dea examen.