Macron și Merkel au intrat în panică: autoritatea lor de Co-Hegemoni ai Europei și de Piloni ai Globalizării era în pericol.
Pe 1 mai expiră ultimatumul dat de Trump Uniunii Europene pentru a lua măsuri concrete de echilibrare a balanței comerciale cu Statele Unite. În caz contrar, Washingtonul va impune tuturor țărilor membre UE taxe de 25% la exporturile de oțel și de 10% la exporturile de aluminiu în America.
Pe 12 mai expiră celălalt ultimatum, dat de Trump Franței, Germaniei și Marii Britanii de a veni cu propuneri pentru un nou acord nuclear cu Iranul, cel actual fiind considerat „un dezastru”.
Drept urmare, Macron și Merkel și-au programat raiduri în serie (primul, marți, a doua, vineri) sperând să-l înmoaie pe Nebunul de la Casa Albă. (Intenția de a impune taxe vamale a readus în arsenalul propagandistic anti-Trump tema demenței. Pe 2 martie, de pildă, ziua în care Trump făcea anunțul despre impozitele la oțel și aluminiu, NBC News cita „un oficial familiarizat cu starea mentală a președintelui”, evident anonim, care susținea că acesta era furios și „instabil” - „unglued” - când a luat decizia.)
Iar scenele dintre Trump și Macron de zilele acestea au fost într-adevăr de balamuc. Cel puțin secvența cu mătreața din Biroul Oval va intra în analele istoriei, alături de alte episoade celebre, ca înfășurarea Cleopatrei în covor sau pantoful lui Hrușciov de la ONU. S-o reamintim aici, nu pentru hazul ei nebun, ci pentru că demonstrează care sunt raporturile lui Trump cu ceilalți lideri ai lumii.
„Toată lumea vorbește de excepționala noastră relație, și are dreptate, nu e o Fake News. Avem o relație foarte specială”, spune liderul de la Casa Albă, învăluindu-l pe Macron cu o privire înduioșată de tată mândru de copilul său, scos prima oară în societate. Apoi, Trump aplică mai multe bobârnace pe reverul micului oaspete: „De fapt, o să curăț firele astea de mătreață... Trebuie să-l facem să arate perfect. E perfect...” Sub privirile stupefiate ale reporterilor, Macron moare de râs. Și Trump continuă: „E formidabil că ești aici, ești un prieten cu totul special”, după care îi administrează una din strângerile sale de mână stâlcitoare, trăgându-l spre el, apoi îl pupă cu buzele țuguiate lung. Cei doi se așază în fotolii, iar Macron, hipnotizat, îi pune lui Trump mâna pe picior.
Unde a dispărut bărbățelul care își umfla pieptul la Cotroceni în fața lui Iohannis, dominându-l cât era sasul de mare? Sau unde s-a ascuns galantul care o fâstâcește pe Merkel cu șarmul inefabil de mascul de Sena? Cocoșul galic s-a transformat în ursuleț de pluș.
Dar cu ce se întoarce Macron în Europa, după această metamorfoză care a lăsat lumea cu gura căscată? Ce s-a ales din cele două ținte ale sale?
În ceea ce privește taxele de import, un consilier al președintelui francez a dezvăluit că șeful său a mizat și aici pe coarda sensibilă: „Nu putem concepe să existe un război comercial între aliați”, i-ar fi spus Macron gazdei sale. Chestie care l-a lăsat pe Trump perfect rece. Acesta a refuzat să facă cea mai mică concesie de la poziția sa anterioară: UE, a cărei economie este de două ori mai dependentă de SUA decât economia americană de cea europeană, este cea care trebuie să facă concesii. Punct.
Ultimatumul de la 1 mai rămâne în vigoare, în ciuda tonului arțăgos al comisarului european pentru Comerț, Cecilia Malmström, care declarase înainte de plecarea lui Macron în America: „Așteptăm o exceptare (de taxe) necondiționată și permanentă!”
Cât despre Acordul cu Iranul, lucrurile stau și mai prost pentru autoritatea Micului Căprar. Venit să-l convingă pe Trump de necesitatea menținerii Acordului, el pare să fi acceptat în schimb ideea „unui acord complementar” (termen care menajează sensibilitățile franceze, germane și britanice), și care să se bazeze pe patru piloni: supravegherea nucleară a Iranului pe termen scurt (ar păstra clauzele din vechiul acord), pe termen lung (ar elimina toate clauzele considerate păguboase de către Trump), activitatea balistică a Iranului și intervenționismul regional al Teheranului.
Ultimele trei puncte materializează dorința Washingtonului. Așadar eficiență de 75%. Dar aritmetica simplă nu este suficient de grăitoare.
Adevărata lovitură de maestru negociator a lui Trump este punctul IV. Cei doi lideri au convenit să includă aici „o soluție pentru Siria”. „Vreau să retrag trupele americane din Siria, dar nu vreau să-i las Iranului acces liber la Mediterana”, a spus Trump.
Dacă, așa cum este foarte probabil, pretențiile sale vor fi acceptate de Berlin și Londra, Trump reușește să readucă în cărți Statele Unite în Siria. Acolo unde moliciunea lui Obama l-a lăsat pe Putin nestingherit la comandă.
Macron a crezut că dacă îi face jocul lui Trump și se maimuțărește cot la cot cu el va obține concesii prețioase. Nu a obținut nimic. Trump, clovnul pupăcios și deseori ridicol din fața presei, diferă total de Trump, negociatorul rece și implacabil din culise.
Macron se întoarce plin de ridicol și cu buzunarele goale de peste Ocean. Ceea ce nu face decât să sporească presiunea asupra lui Merkel, pe care o așteaptă vineri cu un nou arsenal de trucuri și scălămbăieli.
Dar proba de foc a talentelor de negociator ale lui Trump rămâne apropiata vizită a lui Putin la Casa Albă. Un jucător din altă ligă. Mătreața lui Macron pregătește de fapt terenul pentru o înțelegere Trump – Putin, care amenință să arunce în aer toată Ordinea Mondială actuală și pe care forțele globaliste încearcă de un an și jumătate să o boicoteze.