Tatăl lui Grigore Moisil, profesor de liceu, fusese făcut membru al Academiei RPR, Miron Niculescu vorbea prost rusa, iar Gheorge Vrînceanu semnase Memoriul pentru acceptarea armistiţiului cu URSS.
Academicianul Grigore Moisil „după 23 august s-a alăturat luptei clasei muncitore, fiind primit în rândurile Partidului Muncitoresc Român, unde răspunde chemărilor, iar prin munca şi activitatea ce o desfăşoară pe tărâm ştiinţifico-cultural dovedeşte ataţament”, se arată într-un referat întocmit de directorul de cadre al Academiei Republicii populare Române pe 22 iulie 1955. Înainte, marele matematician nu mai făcuse parte din niciun partid, „având întotdeauna o atitudine democrată”, se mai consemnează în documentul păstrat în arhiva CC al PCR.
Alinierea în rândul comuniştilor nu a rămas nerăsplătită, Grigore Moisil fiind trimis ambasador la Ankara între 1946 şi 1948, iar tatăl său, profesor de liceu, a fost propulsat membru titular onorific al Academiei.
Militant pentru o activitate matematică legată de viaţă
„Cursurile sale sunt din punct de vedere ştiinţific de o valoare ridicată, fiind şi un excelent pedagog. Înzestrat cu o inteligenţă deosebită, cu o putere neobişnuită, a putut da contribuţii esenţiale în diverse capitole ale matematicii, lucrări care sunt larg citate în ultima ediţie a cărţii lui Bukoff, tradusă în ruşeşte în 1952. Munceşte mult şi cu spor şi ştie să antreneze şi pe alţii în muncă. A militat pentru o activitate matematică legată de viaţă, într-un moment în care marea majoritate a matematicienilor nu luase nicio hotărâre în această problemă. Este în plină activitate ştiinţifică”, îl lăuda, în caracterizare, cadristul şef al Academiei.
Nicio o rudă cât de cât apropiată nu scăpa ochiului vigilent al Direcţiei de Cadre. Una dintre surorile matematicianului, Florica, era căsătorită cu academicianul Emil Condurachi, cei doi fiind părinţii lui Zoe Petre, fostului consilier prezidenţial al lui Emil Constantinescu.
Despre pictoriţa Lily Constante, despre care nu se precizează în referat ce grad de rudenie avea cu Moisil, acesta îi spusese cadristului că nu avea ştiri despre ea de trei ani. Este foarte probabil să fie vorba de Lena Constante, care împreună cu soţul său Harry Brauner, fusese condamnată în lotul Pătrăşcanu.
Soţul cumnatei lui Miron Niculescu fusese exclus din partid
Academicianul Miron Nicolescu ajunsese în Partidul Muncitoresc Român din PSD, fiindui naţionalizate şi două imobile, unul în Bucureşti şi altul din Sinaia. Însă nu o ducea rău, având domicilul pe strada Paris la numărul 14 B, se arată în referatul din 17 august 1955. Părinţii, tatăl învăţător şi mama casnică, avuseseră o casă în Bucureşti şi nu făcuseră politică. Una dintre surorile soţiei era măritată cu un medic din Turnu Severin, care, vai ce ruşine, fusese exclus din partid.
Tovarăşul academician profesor doctor Nicolescu avea două fiice: Lyli Jeanne, cercetător la Institutul de matematici al Academiei, UTM-istă, adică membră a tineretului communist, şi Marta, care în 1955 era elevă la Liceul nr.12 de fete. Tot el avea şi o mică problemă, vorbea prost limba rusă.
„Tov. Prof. Miron Nicolescu este omul de ştiinţă care se numără printre matematicienii de frunte ai ţării noastre. Lucrările sale binecunoscute în lumea matematicienilor au fost citate deseori de către matematicienii sovietici – tratează despre: funcţiile biarmonice şi poliarmonice, despre ecuaţiile căldurii şi iteratelor sale şi despre proprietăţile ecuaţiilor cu derivate parţiale. În teoria ecuaţiilor biarmonice şi poliarmonice, prof. Miron Nicolescu a adus contribuţii importante, întrucât are aplicaţii în elasticitate şi în hidrodinamica lichidelor vâscoase”, nota în caracterizare directorul de cadre al Academiei RPR. Tot el preciza că „în trecut nu se cunoaşte să fi făcut vreo politică, după 23 august se înscrie în PSD devenind membru de partid, unde de la prim început s-a încadrat în regimul nostru democrat popular, aducând prin lucrările sale ştiinţifice contribuţiuni valoroase Republicii noastre”. Miron Nicolescu era apeciat şi ca profesor având „un deosebit talent pedagogic, expunând lecţiile clar şi convingător, ceea ce atrage masele de studenţi spre munca ştiinţifică”
Vrînceanu, convins de Voitec să treacă la PSD
Gheorghe Vrînceanu, academician profesor universitar doctor în matematică, avea 55 de ani când Direcţia Cadre îl caracteriza, pe 17 august 1955, ca „un specialist de mare valoare în domeniul matematicii, fiind cunoscut peste hotare şi apreciat chiar de URSS, având relaţii prin corespondenţă cu savanţii sovietici, încă mult înainte de 23 august 1944”.
El semnase, în aprilie 1944, „Memoriul profesorilor universitari” pentru acceptarea Armistiţiului şi încetarea războiului împotriva URSS. „A dezaprobat întotdeauna atitudinea şi metodele fasciste, legionare. În trecut, fiind ajutat şi de fruntaşul Partidului Liberal Tătărăscian – V. Sassu, s-a ataşat acestui partid, activând până în anul 1946, când tov. Voitec l-a convins să treacă la social-democraţi, unde a activat până la unificare.
În prezent, prin munca ştiinţifică de mare valoare, prin interesul depus pentru creşterea tinerelor două cadre, se dovedeşte a fi un element ataşat regimului nostru şi care contribuie din plin la dezvoltarea ştiinţei în patria noastră. Apreciinduse bogata şi valoroasa sa activitate ştiinţifică – în iunie 1955 – a fost ales membru titular al Academiei Române”, nota cadristul.
Născut în satul Doagele, judeţul Vaslui, Gheorghe Vrînceanu era fiul unui ţăran mijlocaş cu şapte hectare de pământ, care făcu-se politică liberală. Tovarăşul avea cinci fraţi şi surori, doar doi dintre ei fiind membri de partid. A fost specializat în geometria diferenţială, având cărţi publicate în acest domeniu.