MATEI UDREA: "După emisiune am nutrit sentimentul că totul e zadarnic. Că nimic nu se poate schimba."
După emisiune am nutrit sentimentul că totul e zadarnic. Că nimic nu se poate schimba. Luni seară, la „Realitatea“, am asistat la un dialog al surzilor. Ilie Năstase se izbise, timp de o oră, de dovezi. Marius Chican, colegul nostru de la EVZ, îi demonstra cu acte că oamenii federaţiei de tenis, pe care o conduce, au umflat deliberat deconturile meciului cu Franţa, din Cupa Davis. Iar Năstase, preşedintele, nu înţelegea nimic. Terenul de joc costase 25.000 de euro, dar guvernului i se ceruseră 37.000. „Păi, vedeţi că am economisit?“, spunea „Nasty“. Cazarea fusese gratis, dar federaţia voia să deconteze 75.000. „Şi ce, vă pare rău că a fost mai ieftin?“, replica Legendarul. Era descurajant.
Apoi au venit murdăriile. Aruncate de Ion Ţiriac - Dumnezeu: „Nu permit să-mi fie luat numele în deşert!“. Cel care spune că nu datorează nimănui nimic. La urma urmei, are dreptate, doar Ion Gheorghe Maurer a cam murit, nu-i aşa? Miliardarul vorbind despre Marius Chican. „Dezvăluind“ dispreţuitor că ziaristul are „probleme financiare şi personale“. Aluzii oribile emise de cel care-l ameninţase deja pe Marius că „voi avea grijă personal de dumneata“. Şi, imediat, completarea lui Ilie Năstase: „Ţiriac bagă publicitate la ziarul vostru! Cum vă permiteţi să scrieţi despre acest om?“. Halucinant...
Atunci a devenit clar. În România anului 2008 suntem la confluenţă de generaţii, dar mai ales de mentalităţi. Ţiriac şi Năstase simbolizează o lume care nu va înţelege niciodată cum putem „să ne permitem“. Cum - acum sunt convins - n-au înţeles într-adevăr nici de ce am ieşit în stradă la Revoluţie şi ce am căutat în Piaţa Universităţii. Celebritatea le-a astupat urechile, iar educaţia orwelliană - ochii.
Spre ghinionul vostru, generaţiei ăsteia „de căcat“ - cum crede Ţiriac - îi pasă prea puţin de ameninţări. Prietenii dumneavoastră din „eşalonul doi“ au împuşcat-o la Revoluţie. Apoi au chemat minerii, s-o bată. I s-au atârnat ca o ghiulea de picioare, încercând s-o afunde în compromis. Aşa că, Legendarilor, ce-aţi mai putea să faceţi voi în plus, faţă de prietenii voştri?
P.S. Năstase şi-a dat ieri demisia. Nu e nici singurul, nici marele vinovat, dar îşi asumă răspunderea. Un gest demn, venit atunci când a înţeles: „Destul m-au folosit“. În fond, războiul n-a fost împotriva lui, ci împotriva a ceea ce s-a ascuns sub pulpana reputaţiei lui. Urmează principalii vinovaţi. Cei care au semnat devizul.