„(...) In lumina celor de mai sus, bazat pe documentele anexate, afirm, cu toata taria si convingerea, ca modificarea Legii sportului nu s-a facut la initiativa mea, fiind evident ca nu am fost direct implicat in elaborarea, avizarea si adoptarea acestui act normativ, cu atat mai mult cu cat, in calitate de membru al Guvernului, nu aveam nici o responsabilitate in domeniul sportului”.
In lumina celor aratate de dumneavoastra mai sus, se poate afirma cu toata taria si convingerea, stimate domnule George Copos, ca nici n-ati putea fi acuzat vreodata de imprudenta sau inabilitate. Este, fara indoiala, evident ca n-ati fost implicat DIRECT in modificarea Legii sporturilor.
Cum n-ati fost implicat direct nici in transferul lui Florin Bratu la Galatasaray. Nu-i asa ca semnatura dumneavoastra nu figureaza pe nici unul dintre actele aflate acum pe masa DNA? Pentru asta se vor gasi intotdeauna un contabil-sef, un presedinte, un fost mare jucator dispusi sa-si riste reputatia plimbandu-se cu geamantanele de bani pe strazi si prin aeroporturi.
In ultimele doua zile, EVZ a relatat pe larg despre anomalia din Legea sporturilor, act normativ modificat in 2006 intr-o maniera care sfideaza bunul-simt si civilizatia, pagubeste bugetul de stat si-i priveaza de drepturi pe sportivi, dar favorizeaza patronatul din fotbal (in principal).
Dumitru Costin, presedintele sindicatului jucatorilor (AFAN), a spus direct ceva despre care lumea presei si a sportului vorbea deja de mult: ca in spatele acestei modificari ar fi stat George Copos, la vremea aceea vicepremier pe probleme economice din partea Partidului Conservator. Insasi filiera folosita a fost, aproape in exclusivitate, a PC: Florian Gheorghe (seful ANS din acea perioada) a semnat proiectul ordonantei de urgenta, iar de la tribuna parlamentului a pledat deputatul Petru Calian. La scurt timp dupa promulgarea legii, George Copos anunta ca, in marea sa marinimie, a decis sa le mareasca lefurile fotbalistilor.
A vorbit despre investitii, filantropie, dragostea fata de Rapid, „farmecul vietii” etc. Bineinteles, jucatorii au semnat noi angajamente. Dar nu contracte de munca individuale, care le ofereau plasa de siguranta a unei vieti macar decente si dupa retragere, ci contracte de prestari servicii. Asta da inventie! Eu, club de fotbal, externalizez exact activitatea cu care ma ocup: fotbalul! Jucatorii, angajati la echipa precum firma care mentine curatenia. Din banii pe care ar trebui sa-i dau la buget, economisesc peste un milion de dolari. O parte o bag in buzunar. Cu o alta parte le maresc contractele jucatorilor, iar apoi le spun tuturor ce fapta buna am facut. Ce poate fi mai frumos decat sa fii generos pe banii statului?