Vestea că deputaţii au ferchezuit legislaţia privind doctoratul exact aşa cum convine doctorilor Tobă, Pandele şi Ponta nu m-a surprins.
Nu mi se pare că temeiul acestei opţiuni este politic, deşi orice vot la Parlament este 100% politic. Grupurile parlamentare ale partidelor care au susţinut formula votată nu cred că au avut în vedere vreun interes de natură politică, ci unul de natură culturală. Pur şi simplu, deputaţii au consfinţit prin vot un efort uriaş, cu adevărat naţional, în care au fost investite mari cantităţi de oratorie, talente de toate felurile, jigodism şi obrăznicie, timpi de antenă nesfîrşiţi şi spaţii tipografice vaste – totul pentru a ucide un cuvînt. A căzut, răpus de o naţiune întreagă aproape, cuvîntul „competenţă”. Va fi din ce în ce mai mult folosit şi va însemna din ce în ce mai puţin.
Într-o impresionantă unitate de spirit politicieni, jurnalişti şi popor telespectator aflat, vorba dlui Andrei Pleşu, într- o perpetuă jubilaţiune a ofensei, au umplut cu neant noţiunea de „competenţă” şi au lăsat-o să se ducă dracului, în ceruri, precum un balonaş cu heliu, că nu mai avem nevoie de ea. Cu o tenacitate altfel nespecifică poporului nostru, pe parcursul a două decenii, umăr la umăr, toţi deştepţii acestei naţii au reuşit să umple de echivoc noţiunea de „competenţă”. Să ne felicităm unii pe alţii – nu-i uşor să demolezi cuvinte, iar noi am reuşit să răpunem prestigiul altădată indiscutabil al acestui cuvînt. Halal să ne fie!
Aşadar, cine mai ştie ce-i acela un guvern competent? Ia zi, mă rog frumos, care guvern post-decembrist ţi s-a părut competent, să vezi cum te articulez eu şi-ţi arăt că ăla de-l zici a fost cel mai incompetent dintre toate. Iar cel mai incompetent după judecata ta, ei bine, ăla a fost cel mai competent după judecata mea. Vrei să ieşi din subiectivitate şi să găseşti, totuşi, criteriile cît de cît obiective ale competenţei? Treaba ta, mai obiective decît criteriile mele nu găseşti.
Aşadar, ce mai e un guvern competent în România? Unul care dă? Unul care ia? Unul care place Antenei 3 sau Realităţii TV? Unul care face „bine”, s-ar zice, dar lăsaţi-mă să zîmbesc – binele comun este atît de greu decelabil în România, încît nu faceţi decît să umpleţi de şi mai mult vag bietul cuvînt. Aud, de pildă, păreri despre competenţă care mă stupefiază: că guvernarea ceauşistă era competentă, că guvernul Năstase era competent şi, mai nou, aud că guvernele Ponta (şi cel cu Şova la Mari Proiecte şi Grapini la IMM-uri, dar şi cel cu Oprea şi Dragnea vice-premieri) au fost competente. Au apărut şi paradoxurile. Plagiatul nu mai este o probă a incompetenţei, dimpotrivă, poţi fi competent plagiind. Nici faptul că abia poţi să articulezi o frază cu sens sau abia poţi să scrii o pagină nu afectează competenţa – poţi fi un ministru competent şi dacă eşti îngălat la scris şi dacă eşti dislexic şi dacă ai un vocabular de o sută de cuvinte, toate învăţate la partid. Eşti, de asemenea, competent dacă ai cîştigat licitaţii pe bani publici în cel mai corupt sistem cu putinţă. Eşti, iarăşi, competent dacă eşti de-al nostru. Dacă eşti deal lor, eşti incompetent. Sau, mă rog, pentru că mai apar şi spirite partinice fine, dacă eşti de-al lor şansele să fii incompetent sînt mult mai mari. Nu în ultimul rînd, eşti competent dacă „dai tare” în adversar. Nu contează, cum ziceam, că nu înţelegi nimic. Important e să „te baţi”. Eşti competent dacă eşti votat de popor. Ideea că poporul validează competenţe, ridicolă pentru orice om cît de cît normal, face unanimitate la televiziunile noastre. Acum, că pe vremea în care poporul îl vota pe Traian Băsescu era invers.
Nu întîmplător, ucigaşii cuvîntului „competenţă” se regăsesc astăzi în cauza anti-tehnocraţilor – o cauză care face unanimitate pe scena noastră politică: rechinii penali se adună, prietenos, cu plevuşca, bătrînii politicienii cad de acord cu tinerii hămesiţi, inteligenţii se iau de braţ cu proştii, marile javre cîntă muzica micilor propagandişti. Toţi se strîng întru injurarea guvernului tehnocrat! V-aţi plîns că n-avem solidaritate naţională? Iaca, o avem. Toţi sînt solidari în ideea că tehnocratismul este o prostie, trăiască partidele cu ceea ce produc ele! Lupta, dacă aţi sesizat, nu se dă cu dl Cioloş. E şi greu să fii politician şi să vrei să-l răpui pe dl Cioloş, care se încăpăţînează să nu devină unul. Lupta se dă cu ideea de „tehnocrat”, adică de „competent”. Nu este ironizat nici dl Cioloş, nici vreun om anume din echipa domniei-sale, ci cuvîntul „tehnocrat”. Acesta este concursul zilei, cine ştie să arate mai mult dispreţ pentru noţiunea ca atare? Şi la concurs s-au înscris toţi cei care au votat că doctoratele se dau şi se iau, se retrag sau se renunţă la ele, se verifică sau nu se verifică exact, dar exact aşa cum convine doctorilor Ponta, Tobă şi Pandele.
Şi dacă vreţi să ştiţi de ce au acest tupeu deputaţii noştri, vă spun eu: pentru că au fost, sînt şi vor fi votaţi de noi. Să ne trăiască!