După „American Beauty“, Sam Mendes îşi continuă incursiunea critică în lumea „mic-burgheză“ (americană), adică lumea gărduleţelor albe, a stereotipurilor confortabile, a ipocriziilor relaxante.
„Revolutionary Road“ intră pe ecranele româneşti - păstrând ironia originalului - cu titlul „Nonconformiştii“. Bazat pe incomodul roman cu acelaşi nume al lui Richard Yates (1961), „Revolutionary Road“ descrie o catastrofă comparabilă cu a „Titanicului“, din care, de altfel, vin şi cei doi protagonişti - Kate Winslet şi Leonardo DiCaprio.
Scena 1: Frank (DiCaprio) şi April (Wins let) explodează de energie şi speranţe; amândoi îşi doresc să aibă o viaţă extraordinară. Scena 2: Frank şi April au doi copii; explodează de plictiseală şi ru tină; certuri, adulter, disperare. Scena 3: Frank şi April decid să emigreze la Paris; explodează de speranţe; amândoi speră (din nou) să aibă o viaţă extraordinară. Scena 4: la fel ca în Scena 2. Ce intervine între Scena 3 şi Scena 4 astfel încât cei doi se întorc în zona otrăvită de disperare din Scena 2? Nimic extraordinar, doar faptul că Frank e promovat, ceea ce ar deschide o nouă eră de stereotipuri confortabile şi ipocrizii relaxante, punctată poate cu un upgrade la gărduleţul alb... Toate aceste ezitări şi alegeri sunt comentate cu o luciditate tăioasă.
Într-un fel, Mendes variază aici pe aceleaşi teme din „American Beauty“; este la fel de nemilos cu analiza lui ca şi acolo (ba, poate, şi mai crud) şi, pe alocuri, la fel de metaforic -, dar nu indescifrabil; faptul că lucrurile se petrec în anii ’50 nu trebuie să ne inducă în eroare: nu e o critică a trecutului, ci una a prezentului. Un film care n-ar trebui ratat, mai ales pentru temele serioase de reflecţie pe care le propune.
Filmul va avea premiera mâine, în Bucureşti, la Movieplex, Hollywood Multiplex, Light Cine mas, Cityplex şi la Cinema City Iaşi, Timişoara, Cluj. Nota noastră: 8