Marian Vanghelie: „Dacă aș crede că sunt vinovat aș înnebuni”

Primarul suspendat al sectorului 5 vorbește despre situația sa juridică, viața în arestul preventiv și situația actuală din PSD.

- Dan Andronic: Domnule Vanghelie, vă e teamă?

- Marian Vanghelie: Mie mi-e teamă de un singur lucru, de Dumnezeu.

-Și vă temeți de Dumnezeu pentru ceea ce ați făcut?

-Mă tem de Dumnezeu din principiu pentru tot ceea ce fac. Dar, în rest nu-mi e frică de nimic, eu sunt un om drept și cred că am și curajul, și verticalitatea, și am și demonstrat prin felul în care m-am comportat inclusiv în această perioadă, care a fost complicată. Și pentru mine, și cred că nu numai pentru mine, ci pentru oricine i s-ar întâmpla asemenea lucruri ar fi o perioadă complicată. Cred că este o perioadă complicată pentru România, nu neapărat pentru mine.

-Dacă spuneți că sunteți un bun creștin, avem acele porunci.: „Să nu minți, să nu furi”. Ca politician, nu le-ați încălcat niciodată?

-Nu poți să spui că nu le-ai încălcat niciodată. Cine spune că nu a făcut niciodată nimic, înseamnă a minți penibil. Dar cred că am avut onoarea și verticalitatea să știu când spun, să spun atât cât trebuie să spun. Nu întotdeauna se poate spune întreg adevărul, că viața este complicată și trebuie să te adaptezi. Nu m-am dus niciodată în penibil. Am avut bărbăția să spun de multe ori, și poate că am greșit, poate de aceea mi s-au și întâmplat anumite lucruri pentru că am spus prea mult adevăr și cred că am greșit dacă mă întrebați acum, analizând o perioadă din urmă.

-De ce nu acceptați că, până la urmă, plătiți pentru niște lucruri pe care le-ați făcut?

-Acum, depinde de unde ne uităm. Dacă ne uităm din punctul dvs de vedere, se poate înțelege într-un fel, dacă ne uităm din punct de vedere al DNA se vede într-un fel

-Știți că ăsta contează enorm..

-Contează poate cel mai mult, din păcate. Dacă am făcut acele Vanghelioane, sunt în rechizitoriul meu, și am luat sponsorizări ca să strâng zece mii de oameni în noaptea de Revelion, și am stat acolo cu ei și nu am fost plecat în alte părți, nu-mi pare rău. Și cred că nu am făcut nimic greșit. Și, de aici aș putea să mai discut multe lucruri. Dacă am dus 20 de tiruri de apă la sinistrații de la Botoșani, că am luat o sponsorizare la primărie, vă spun sincer că nu-mi pare rău. Și azi aș face la fel, pentru că eu cred că am făcut un lucru firesc și normal. Că am făcut o clopotniță la o biserică, nu știu a costat – 300-400 de mii de euro, printr-o sponsorizare

-300-400 de mii de euro un clopot?

- Clopotniță din aia mare ...

-Am înțeles, dar nu mai bine făceați un bloc, la banii ăștia?

-Ei, nici chiar așa. Dacă s-ar face blocurile așa ușor înseamnă că .. Sunt multe lucruri. Sunt și lucruri pe care îmi pare rău că le-am făcut. Poate îmi pare rău că nu am fost atent pe cine am primit în birou, cu cine am discutat, că m-am împrietenit sau am pierdut timpul cu oameni care nu merită.

-Câți bani aveți? În sensul că sunteți un om bogat?

-Sunt bogat sufletește pentru tot ceea ce am făcut și pentru tot ceea ce am realizat. Dar, am reușit, din toate bătăliile acestea, mai corecte sau mai puțin corecte, să am sechestru aproape pe toată averea.

-Ceea ce înseamnă că aproape nu mai aveți nimic, nu? Dacă se păstrează prejudiciul din dosar, 90 de milioane...

-Au scăzut acum la 30 sau la 27 de milioane.

-Tot mi se pare mult..

-Nu mult, este ceva enorm (..)..A fost un joc frumos, s-a întâmplat, a trebuit să fiu arestat 4 luni de zile.

-Credeți că sunteți nevinovat?

-Doamne ferește, dacă aș crede că sunt vinovat aș înnebuni.

-De ce?

-Cred foarte multe lucruri despre mine, dar nu cred că sunt prost.

-Vă întrebam de un sentiment acum, nu neapărat, nu vă ceream un contra rechizitoriu

-Mă simt foarte curat. Curat cât poate fi un om curat în România. Sunt lucruri care, cred eu, că dacă Dumnezeu mă ajută, le voi putea dovedi prin Justiție. Și vreau să cred că este singura șansă pentru mine: să cred în Justiție.

Experiența de la „Beciul Domnesc” și glumele cu nou-veniții

- Dan Andronic: Cum a fost la „Beciul Domnesc?” E traumatizant?

- Marian Vanghelie: E senzațional. Mă întreba acum două zile cineva dacă eu cred că Sorin Oprescu poate beneficia de condiții normale pentru bolile pe care le are. Și am zis: „Domne, este minunat! Ai Spa dimineața, te duci, te relaxezi!”. Mai venea câte un coleg nou noaptea și-l întrebam, mai făceam și noi câte o glumă noaptea...

- Veterani...

-Da, da, cu o mică experiență. Și-i ziceam: „Mă, dacă vrei să faci duș, aici e pentru toaletă. Dacă vrei să faci duș, baie, fă repede o cerere, dar vezi că mai ai puțin timp, o jumătate de oră. Vezi, dacă vrei să dai vreun denunț la DNA, ia un număr de telefon dar sună repede dacă vrei, mâine ai procesul, ca să poți să pleci acasă”. Și, oamenii întrebau: „Așa se procedează?”. „ Da, toți când am venit, am sunat: vreau să fac un denunț!”. Ca-n „BD la munte și la mare”. Ați văzut cum: „dacă găsești un portofel, ce faci cu el?”. Și spune: „Mă duc după colț, număr banii, văd, fug..”. Așa le spuneam colegilor, nu numai eu, cei care eram în cameră acolo, mai făceam câte un spirit de glumă ca să treacă timpul. A fost cumplit. Și e cumplit. E vorba de ce se întâmplă acolo.

-Dar sunteți un om obișnuit cu viața grea, din perspectiva condițiilor pentru că, din câte știu, veniți dintr-o familie săracă.

-Da, vin dintr-o familie săracă, am luat-o de copil pe stradă și am muncit foarte mult, am alergat foarte mult. Eu doream să mă refer că-i cumplit acolo nu pentru mine, ci pentru toată lumea. Am găsit acolo oameni care cred eu mult mai mult decât sunt eu nevinovat sunt nevinovați acei oameni, pentru niște sume ridicole de 100 de RON, de 200, de 500. Și stau câte două, trei, patru luni pentru că așa trebuie.

-Dar este un mecanism care nu s-a creat de la sine, este o consecință a legilor care s-au dat.

-Dacă aș fi știut unde ajungem, m-aș fi implicat. Din păcate, am avut un dialog cu colegul meu care a fost Victor Ponta și am avut discuții în Biroul Permanent. L-am întrebat, nu numai eu, mai mulți. Eu, poate în felul meu, mai caracteristic, mai apăsat, privitor la aceste coduri. Eu cred că e un Dumnezeu sus. El a crezut, la vremea respectivă, că va ajunge președintele României și a zis că nu mai contează.

-Toată lumea are impresia că face legi pentru alții...

-Da. Vor să le facă pentru ei și ajung să le folosească alții. Din păcate, nu încercăm să facem legi pentru alții, cum ar trebui să fie normal. Noi am ajuns în România astăzi să avem niște partide care se numesc fie Victor Ponta, fie cum a fost Dan Diaconescu, fie Vadim Tudor.

-La un moment dat, se spunea că tot ce era listă de la București, era lista pusă de Vanghelie.

-Cine crede că poți să treci pe numele tău niște oameni și niște personalități, după 20 de ani în activitatea lor, e greșit. A, că am eu o calitate nativă de la Dumnezeu și relaționez foarte bine cu toate categoriile sociale, de la rectori până la lideri de sindicat și tot ce vreți, din toate zonele. Da, cred că m-a capacitat Dumnezeu să pot să relaționez foarte bine. Dar eu mă țin de cuvânt, nu cum spun unii sau alții.

„România, o jucărie prea complicată pentru Ponta”

- Dan Andronic: De Victor Ponta sunteți dezamă git?

- Marian Vanghelie: Doamne, Doamne. E cuvântul prea elegant. Nu e vorba de dezamăgit.

- De ce? Vorbesc la nivel personal.

Sunt dezamăgit de oameni care au fost puternici în PSD și care nu și-au dat seama ce pericol este Victor Ponta.

-Cum ar fi?

-Cum ar fi Adrian Năstase și Ion Iliescu. L-au susținut și cred că nu și-au dat seama. Eu sunt sigur, chiar dacă azi nu spun nimic, nu spun datorită eleganței pe care au practicat-o în politică și diplomație, dar sunt sigur că-și dau seama că efectiv ne-a adus zece ani în urmă. Este un copil care n-a înțeles că jucăria...

-Bun, nu mai este un copil, are 42-43 de ani...

-Nu e. Am cunoscut mulți...

-Ca experiență de viață pot fi de acord că există un avantaj..

-A fost o pălărie mare și a fost o jucărie prea complicată pentru el, România. Drept dovadă, uitați-vă cum s-a sfârșit: și-a dat demisia pe Facebook. Este ceva...

-Aveți cont pe Facebook?

-Am Facebook, am și Twitter, am tot ce trebuie.

-Ați intrat în rând cu lumea.

-Am intrat în regulile normale. Am putut să comunic cu prietenii mei și de acolo unde eram, de la beciul domnesc. Problema, din păcate, că ceea ce s-a întâmplat în toată această perioadă. Și, dacă vreți, aș vrea să o iau așa plecând de la momentul în care în PSD a venit Mircea Geoană.

-Puteți să o luați de mai înainte. Ați fost împotriva lui Adrian Năstase.

-Da, am fost împotriva lui Adrian Năstase. Am fost un om care am avut puncte de vedere. E mai rău astăzi că nu există puncte de vedere, nici greşite.

-Înțeleg că acum v-ați schimbat punctul de vedere.

-Poate că nu aveam nici experienţa necesară pentru a înţelege, poate nu aveam viziunea naţională. Mi-a spus odată Adrian Năstase: „Marian, trebuie să înţelegi un singur lucru, când spun un lucru şi cuvântul meu înseamnă România. Şi chiar dacă nu întotdeauna îţi place ţie, hai, te rog eu frumos, ia şi analizează. Şi ai să-ţi dai seama, pune-te în locul meu şi ai să-ţi dai seama că am dreptate chiar dacă nu am dreptate”. A fost foarte frumos și mi-a explicat. Şi analizând acum cu liderii ăştia atât de puternici, Victor Ponta, Liviu Dragnea sunt uimit.

„Să candidăm cu Dragnea singur e prea puțin”

- Dan Andronic: Și cu Dragnea aveți ceva? De ce? Dragnea cu ce v-a încurcat în activitatea politică? Cu Ponta înțeleg: v-a dat afară din partid. Cu Dragnea?

- Marian Vanghelie: Acum, în acest moment, nu am nimic. Liviu Dragnea este preşedintele partidului datorită politicii accidentale făcută de Victor Ponta.

-Bun, hai să presupunem că în politică contează şi acea fereastră de oportunitate. Aţi beneficiat şi dvs de ea. Cum aţi ajuns primar în 2000? Printr-o fereastră de oportunitate.

-Da, primar am ajuns printr- o fereastră de oportunitate.

-Şi de acolo, lucrurile au luat-o în sus.

-De acolo, lucrurile au luat-o doar pe munca mea şi pe efortul meu. Nu m-a susţinut nimeni, nu m-a pus nimeni pe nicio funcţie. Iar toate funcţiile pe care le-am luat la partid, pornind de la Sectorul 5 şi am luat-o în etape, şi la Bucureşti, au fost, din păcate, zic eu, luate inclusiv, bătându-mă, în ghilimele, cu liderii partidului. Care, după cum ştiţi, nu au fost întotdeauna de acord cu candidatura mea. Unii s-au făcut că sunt de acord, că nu sunt de acord...

-Vă referiţi în special la alegerile din 2004, când aţi şi fost suspendat.

-Mă refer la alegerile din 2004, când am fost suspendat şi am candidat independent, mă refer la când am candidat la funcţia de preşedinte la Bucureşti... mă refer la mai multe lucruri. Mi le-am câştigat, pur şi simplu, pe munca mea şi pe relaţia cu oamenii, cu sala. Nu cum se întâmplă în ziua de azi, că se chinuie...

-Ce vreţi să-mi spuneţi? Revenind la Liviu Dragnea: că nu are acelaşi talent? El totuşi vine dintr-un judeţ mai complicat din punct de vedere social: Teleorman. Unde a făcut lucrurile pe care a putut să le facă: mai bune, mai rele, după cum spun unii şi alţii. Şi el poate să spună acelaşi lucru: tot ce am dobândit, am dobândit prin relaţia mea cu oamenii şi prin munca mea proprie. Nu înţeleg care e problema dvs. cu Dragnea?

-Diferenţa dintre Ponta şi Dragnea e corectă. Dragnea a parcurs nişte etape fireşti, este unul din puţinii care înţeleg administraţie locală, dar , cred eu că ceea ce se întâmplă azi şi modul în care se doreşte să se candideze la funcţia de preşedinte al PSD...

-E un proces electoral care nu are niciun sens, că şi dacă ia şi un vot, iese.

-Exact, tocmai asta voiam să spun.

-Da, deja lucrurile sunt stabilite

-Şi ăsta este un lucru firesc? Nu s-a întâmplat niciodată şi nu au cum să funcţioneze lucrurile în felul ăsta...

-Nu s-a întâmplat niciodată şi se ajunge în situaţia asta din lipsa unei concurenţe pentru că s-au introdus acele bariere în PSD care au înlăturat alte candidaturi care, oricum, din punctul meu de vedere erau simbolice.

-La momentul potrivit când s-a discutat despre statut, Ponta a încercat să ironizeze altă posibilă candidatură a lui Mircea Geoană şi a încercat să spună că la Congres preşedintele partidului va fi ales de toţi membrii de partid. Dar pur şi simplu noi am râs cu toţii care eram la masă şi am înţeles că e o mică ironie la adresa lui Mircea Geoană. Şi pur şi simplu, era preşedintele partidului am lăsat-o aşa. Zic: na, în momentul ăla nu avea importanţă. Am considerat că pe parcurs, lucrurile se schimbă şi Victor Ponta se maturizează şi intră în normal. Dar astăzi, după ce s-au pierdut alegerile prezidenţiale, după ce s-a întâmplat ce se întâmplă cu PSD, după tot haosul ăsta, să venim şi să candidăm cu Liviu Dragnea singur la funcţia de preşedinte e prea puţin.

Șerban Nicolae cred că ar putea să conducă PSD

- Dan Andronic: Înțeleg că aveți încă un oarecare tremur interior pentru PSD.

- Marian Vanghelie: E un lucru firesc, am stat 25 de ani în partid. Cum să mi se pară un lucru normal... eu vorbesc cu colegii mei la telefon.

-Colegii dvs de la Beci, de la PSD?

-Cu colegii de la PSD vorbeam, de la Beci nu am cum. Vorbesc cu colegii mei şi cu toţii se îngrozesc şi spun: e incredibil ce se întâmplă, toată lumea, dar nimeni nu vorbeşte..

-Ce se întâmplă referitor la situaţia din partid?

-Da, referitor la situaţia din partid. Ce spuneam eu de acum doi ani de zile, trei ani de zile în disputele mele cu Victor Ponta s-a dovedit că toţi gândeau la fel. Liviu Dragnea a fost votat pentru că a fost un vot negativ împotriva lui Ponta, nu neapărat pentru că avea cineva ceva cu Rovana. Pur şi simplu a fost un vot împotriva lui Ponta.

-Poate nu era nici cea mai potrivită candidatură cea a Rovanei.

-Victor a încercat să aleagă lângă el numai lideri puternici dacă aţi văzut. Unul şi unul. Şi guvernul a fost ales pe sprânceană. Dacă vine vreun ministru mai important dintr-o ţară, toţi miniştrii la un loc nu fac cât ministrul respectiv. Aşa conducem noi ţara.

-Haideţi să vă pun o problemă simplă, pe care şi eu mi-am pus-o de multe ori gândindu-mă la situaţia politică actuală: Cine credeţi că ar putea să conducă PSD la ora actuală?

-Nu ştiu, cred că mai sunt mulţi oameni. Vă dau un nume: Şerban Nicolae cred că putea să conducă PSD.

-Credeţi? În afară de faptul că sunteţi prieten cu el. Asta pot accepta.

-Nu, nu, nu suntem prieteni, avem o relaţie civilizată. Prieten e...

-M-am gândit prin Cătălin Voicu prin...

-Nu, nu. Am avut dispute permanente. La un moment dat eu am avut puncte de vedere privitor la Iliescu, ştiţi că el era alături de Iliescu, la un moment dat, el a fost alături de Năstase. Am avut dispute permanente. Ştiţi ce se întâmplă? Cine vrea să conducă nu PSD, ci un partid politic trebuie să aibă anvergură naţională, să aibă viziune naţională.

„Pot să scriu despre Geoană o carte de telefoane”

Marian Vanhgelie nu se plictisește la domiciliu pentru că, spune el, l-au vizitat peste 200 de parlamentari. Are numai vorbe bune despre Traian Băsescu, Geoană „e penibil” pentru că l-ar fi vorbit pe la spate și l-ar tenta o nouă candidatură la sectorul 5

FOTO: Marian Vanghelie

- Dan Andronic: Nu v-ați gândit niciodată că ați putea fi președintele României?

- Marian Vanghelie: Nu m-am gândit niciodată că aş putea fi preşedinte pentru perioada în care eram. Vedeam exact poziţia în care eram. În politică, trebuie să te gândeşti la funcţia cea mai înaltă.

- Care era maximul politic pe care trebuia să-l obțineți?

- Nu trebuie să ai maxim. Trebuie să-ți doreşti cât mai mult. Problema este că, dacă îţi doreşti cât mai mult, ajungi oricum mai sus. Dacă îţi pui un maxim, ajungi mai jos decât maximul respectiv, nu ştii niciodată.

- Mircea Geoană. Ieșim din filosofie, ne întoarcem la nume. V-a dezamăgit?

- Ce să spun, este fără cuvinte.

- Înțeleg că sunteți foarte dezamăgit.

- Eu am crezut foarte mult în Mircea Geoană. Nu neapărat că era un lider de mase, ca Ion Iliescu sau Traian Băsescu.

- Acolo veneați dvs., suplineați partea de mase?

-Dar am zis că este un intelectual, care are caracter şi cu care poţi să faci foarte multe lucruri pentru această ţară. Şi eu l-am sprijinit, am crezut în Mircea Geoană, am crezut în proiectul cu el. Este ceva despre care nu am cuvinte. Sau aş putea, dar s-ar putea interpreta greşit. Mă tot gândeam ce-o să mă întrebaţi, mă gândeam cum să mă raportez. Eu cred că cel mai elegant este să tac. Vorbeam cu mulţi colegi, mă refer la categoria grea din PSD, şi erau miraţi. Ziceau: „Bă, Dănuţe, cum vine, mă, asta? Tu dinăuntru, de acolo, nu ştii nimic de el şi el se duce şi vorbeşte despre tine? Şi e dezamăgit că nu aveţi aceleaşi gusturi la ceasuri?” Deci, e penibil.

- Pot să merg pe logica dvs.? Înseamnă că ați avea ce să scrieți despre Mircea Geoană.

- Asta e logica a ce se întâmplă în România. Toată lumea scrie de toţi. În almanahele alea despre care vorbeam eu, pot să fac o legendă, să scriu doi ani încontinuu.

- O carte de telefoane.

- Da, o carte de telefoane. Dar cu ce mă ajută? Lucrurile astea, prostiile astea, gogomăniile astea?

- Înțeleg că pentru a obține bunăvoința altor oameni politici, ați dat bani, ați dat cadouri? Că dacă doar ați băut un șpriț cu el...

- Stând patru luni în arest preventiv, am văzut atât de multe lucruri. Cuscrii, finii, cum scriu unii despre alţii, de la firme, nu doar din politică. Am dat drumul unui mecanism, am spus şi în instanţă: „Doamna preşedintă, pericolul ştiţi care e? Nu că au scris denunţătorii despre mine sau că nu vreau eu să scriu despre altcineva. Pericolul este ca jumătate dintre români să denunţe pe cealaltă jumătate şi invers”. Unde naiba ajungem? În '90 se spunea că pe unii îi chema echipa noaptea ca să scrie de vecini. Acum este cumplit ce se întâmplă. Acum scrii despre prieteni, de neamuri.

- Ce vi se pare normal? Faptul că sunt dezvăluite anumite fapte sau că s-a ajuns în situația în care toată lumea să fie suspicioasă în ceea ce-i privește pe cei din jur?

- Auziţi, vă dau un singur exemplu. Prima dată când voi vedea intenţia pozitivă a unui român că se duce şi face un denunţ despre cineva, am să salut acea idee, chiar dacă nu sunt de acord cu ea. Eu, ca principiu, nu sunt de acord cu ea.

- E vorba de filosofia omului care de mic a crescut pe stradă?

- E vorba de caracter.

- Ce înseamnă caracter? Să accepți ca legea să fie încălcată?

- Nu, dar este foarte greu ca să ştii tu exact cum se întâmplă anumite lucruri.

- Când dai ceva, de o valoare foarte mare, unui om politic, e clar că aștepți ceva înapoi. Nimeni nu face cadouri în politică, pur și simplu.

- Nu este corect ce spuneţi dvs.

- De ce? De ce i-ați dat trei ceasuri lui Geoană?

- În decurs de 10 ani? O relaţionare cu cineva pe care îl respecţi foarte mult şi în care crezi...

-Este singurul politician căruia i-ați dat ceasuri?

- Nu ştiu, de ce nu mă întrebaţi dacă este vreun politician care mi-a dat ceasuri?

„Calitatea de lider n-o citești nici pe almanahele mele, nici pe goagăl”

- Dan Andronic: Ați primit vreodată, cadou, un ceas de la vreun politician? Sau orice cadou de o valoare mai mare?

- Marian Vanghelie: Nu-mi mai aduc aminte, ca să fiu sincer, orice lucru se poate interpreta. Se poate numi un autodenunţ, înţelegi? Aş fi mers cu gluma mai departe, dar trăim într-o ţară de nebuni şi nu vreau să creez suspiciuni rezonabile, cum se numesc acuma mai nou. Înainte se numeau indicii rezonabile, era mai logic, comuniştii erau mai logici. Păi şi eu pot să am suspiciunea despre dvs. că nu ştiu ce aveţi şi mă duc şi fac un denunţ şi spun că, în baza unei suspiciuni rezonabile, că eu nu ştiu exact. Unii au scris despre mine că „bănuiam că Marean Vanghelie s-ar ocupa de asta”. Păi, la câte bănuieli am eu...

-Aveți foarte multe bănuieli.

- Am şi lucruri sigure. Chiar dacă am pierdut o perioadă acolo. Pe de o parte îmi pare rău şi a fost cumplit, dar a fost o experienţă, care m-a făcut să-mi dau seama de foarte multe lucruri. Nu aş dori nimănui să se ducă acolo.

-Domnule Vanghelie, cum e cu Traian Băsescu? În ultima vreme v-am auzit vorbind doar de bine. Cred că e singurul om politic de care v-am auzit vorbind de bine.

- Ştiţi că, din păcate, nu mai avem de cine să vorbim de bine?

- Decât de Traian Băsescu?

- Deci, din păcate. Nu doar de Traian Băsescu. Dar, din păcate, nu mai sunt mulţi despre care să vorbim foarte bine. Dumneavoastră ştiţi că eu l-am invitat pe Traian Băsescu la organizaţia PSD, când Mircea Geoană era preşedinte, şi Traian Băsescu a venit?

- Da, îmi aduc aminte. Era imediat după ce a fost ales președinte.

-Fusese el la întâlnirea Partidului Democrat. Am spus că, dacă se duce, să-l invităm şi la noi. Faptul că a venit, asta e calitatea lui de lider. Nu i-o dau eu, nu i-o daţi nici dvs., nici românii. E nativă. N-a citit-o nici pe almanahele mele, nici pe goagăl şi nici pe ce a condus el...pe nave. Sunt două chestii: eu am avut multe dispute cu Băsescu şi când a fost primar general, dar am avut şi o relaţionare corectă în anumite momente. Eu m-am bătut pentru Geoană ca pentru mine împotriva lui Băsescu şi nu are rost să vă spun ce repercusiuni am păţit. Dar vă pot spune două lucruri. În România, lideri de masă n-au fost decât Ion Iliescu şi Traian Băsescu. Aşa pot să-l pun lider puternic pe Corneliu Coposu, Adrian Năstase, pot să mai pun lideri...

-Am înțeles! Dvs. spuneți de cei care s-au și validat prin votul electoratului.

- Da, şi se duceau în electorat. Naveau o problemă dacă 10.000 de oameni erau împotriva lor. Şi Iliescu a ştiut când să se ducă la intelectualii de dreapta, chiar dacă îl injurau. Și Băsescu s-a dus la muncitorii de stânga, chiar dacă îl înjurau.

„Oprescu e bolnav demult, ceea ce i se întâmplă e paranormal”

- Dan Andronic: Sorin Oprescu...

- Marian Vanghelie: Eu am fost 12 ani într-o relaţie foarte bună. Ne-am şi certat. Mie îmi pare rău de ce se întâmplă. Nu vreau să comentez lucrurile astea. Am comentat cel puţin 10 ani greşit, lucruri în care nu aveam toate informaţiile.

- Vorbiți despre cazul lui concret, dacă a fost sau n-a fost prins cu banii...

- Cred că e complicat să spun: „Domnul Oprescu este vinovat!”. Eu cred că ceea ce i se întâmplă nu este normal...

- În ce sens?

- În sensul că un om bolnav... El este bolnav pe bune.

- De unde știți?

- Eu îl cunosc pe Sorin Oprescu, am stat 12 ani, mâncam în fiecare seară, dacă nu la două seri împreună. Sorin Oprescu este bolnav nu de azi, de ieri, demult.

- Cred că de la o anumită vârstă încep să-ți apară...

- Putea să stea la domiciliu, nu era nicio problemă. Este paranormal!

- Spuneți-mi, cum poate fi curățată societatea românească, pentru că trebuie să acceptăm toți că e nevoie de un proces de eliminare a acestor legături dintre bani negri și politică, influență, trafic...

- E un lucru foarte normal. Dacă unora nu le convine de X, Y, Z... îi împușcăm! E mai ușor decât să îi băgăm în arest preventiv.

- Asta este absurd!

- De ce credeți că trebuie să-i băgăm în „beci”, înainte să-i condamnăm, și să nu-i lăsăm să se judece?

- Pentru că privarea de libertate, arestul preventiv...

-Te obosește psihic. Hai, mai du-te un pic acolo sus în pătuț, du-te sus la etajul trei și mai gândește-te. Mai vii înapoi și mai discutăm dacă te-ai odihnit, dacă ești relaxat. Nu, nu e corect! Corect este să poți să te judeci! Am avut opt dosare penale în România...

- Când?

- De-a lungul timpului, în 15 ani de când fac...

- Nu-mi dau seama dacă sunt multe sau puține...

- Și le-am câștigat. Dacă făceam câte o lună de arest preventiv pentru fiecare dosar, unde ajungeam? Noi am greșit că am stabilit în lege așa cum este... Și Traian Băsescu cred că a greșit, la momentul potrivit, când i-a dat voie Monicăi Macovei, sau celorlalți să dea drumul la niște Coduri care nu erau întocmai. Ponta este vinovat pentru că a considerat și le-a dat drumul să treacă prin Parlament, pur și simplu pentru a beneficia de ele. Credeți-mă, eu sunt fresh, sunt degajat. Aștept să ies afară. Am multe lucruri de făcut, am multe proiecte.

„Când voia, Băsescu mă lipea de zid. Așa cum face cu toți”

- Dan Andronic: Vă vedeți făcând politică alături de Traian Băsescu?

-Marian Vanghelie: Ce să vă zic… poţi. În politică, niciodată să nu spui nu. Deci, nu poţi să spui în politică niciodată n-am să fac asta. Eu nu ştiu de ce este anormal faptul că s-a dus soţia mea până la el.

- De ce s-a dus? Asta a fost întrebarea. S-a spus că i-ați propus să fie nașul copilului.

- Mă uitam acum câteva zile la politica social democrată din 1918. Cum a pornit. Cum se schimbau partidele încontinuu şi se uneau unii cu alţii, ţărăniştii cu social democraţii, social democraţii cu comuniştii, se inventau alte partide. Era un lucru firesc. Astăzi, noi nu mai trebuie să mai discutăm cu Traian Băsescu. De ce? Că nu le place unora. Să vă spun un lucru, e o datorie morală. Eu sunt bărbat. Traian Băsescu a intrat în problema asta... că eu am strâns semnături fetei lui…

- Pai i-ați strâns, nu?

- Nu!

- Cum nu i-ați strâns?

- Nu i-am strâns lui EBA. I-am strâns lui Mircea Diaconu: 45.000 de semnături.

- Poate ați mai strâns alte 45.000...

- Nu. Nu i-am strâns, că altfel vă spuneam. Am apreciat că Traian Băsescu, pe fond, mi-a fost un adversar. Sau când voia mă lipea de zid. Cum lipeşte pe fiecare. Vă spun un singur lucru, am discutat cu Băsescu pentru că e un lucru firesc şi voi discuta cu toţi politicienii. Au venit la mine acasă peste 200 de politicieni care sunt de anvergură.

- De când sunteți în arest la domiciliu? Au venit câte doi - trei pe zi, în grup?

- Da. Au venit doi, au venit şi trei şi cinci, au venit şi în grup. Depinde.

- Veneau să vă spună ce? Hai, Mariane, înapoi în politică?

- Sunt un om interesant, să ştiţi. Şi pot multe, foarte multe lucruri.

-Înțeleg că mai vreți să mai faceți politică.

- Eu nu spun niciodată nu.

- Acum vă întrebam dacă da.

- Fac o glumă. Cum zicea Ion Iliescu, nu ies din politică cu picioarele în faţă. Nu mă poate scoate cineva. În politica de azi, sunt lideri care au ajuns accidental pe funcţii

- Victor Ponta, Liviu Dragnea...

- Ce spuneți dvs. accident, de multe ori este conjuctură. Și dvs. ați câștigat de multe ori datorită unei conjuncturi.

- Nu. La maximul de nivel nu este doar o conjunctură. Liviu Dragnea a ajuns datorită politicii dezastruoase a lui Victor Ponta. Dumneavoastră mai vedeţi că PSD-ul mai face politică de stânga?

-Nu, dar stă bine în sondaje, ceea ce înseamnă că politica pe care o face e bună.

- Va fi un dezastru pentru PSD la viitoarele alegeri, pentru faptul că nimeni nu îşi dă seama că acest guvern este păcătos pentru democraţie în România. Pentru că liberalii vor putea să ia voturi foarte multe, nefăcând nimic.

„Mă salută șoferii RATB, mă pupă lumea”

- Dan Andronic: Ați stat câteva luni în arest preventiv și în arest la domiciliu, iar câteva luni. Dar trebuie să vă gândiți că, din celălalt punct de vedere, al opiniei publice, lucrurile acestea par normale.

- Marian Vanghelie: Și dvs., presa, ați indus în eroare acest punct de vedere. Și vă spun că nu ne ajută. Știți câți oameni vin în arestul preventiv pentru lucruri banale. Știți cu cât se vorbește la telefon? De trei ori, patru ori prețul față de cât se vorbește afară. Știți cât costă alimentele să le cumperi înăuntru? De trei ori prețul din afară. Și sunt oameni care n-au, vin din țară și n-au bani, nici ce să mănânce. Nu este normal! Pe motiv că se va dovedi peste doi ani, șapte ani, dacă va fi condamnat, și el este astăzi în arest.

- Văd că v-ați înfierbântat...

- Cred că și dvs., presa, nu v-ați dat seama. Acuma vă e greu. Mai bine, mai românește, mai bărbătește, mai sănătos e să ziceți că s-a înțeles greșit. Că am crezut că se întâmplă altfel.

-Dvs. spuneți că n-ați greșit..

- Am luat-o pe alt drum. Am luato pe drumul cu democrația în care s-ar putea să ajungem nu la câțiva lideri care sunt singuri, să ajungem la un sigur lider. O să ajungem ca în China!

- Mai candidați la Primăria Sectorului 5?

- Pot să vă zic un lucru. Vă explic! Am crescut în sondaje, cred că vreo 15% de când am fost arestat preventiv. Mă emoționează acest lucru...

- Și cât aveți? Ca Dragnea, 115%?

- Mă emoționează acele câteva sute de scrisori primite de la oamenii din sectorul 5. Și din țară, dar mai mult din sectorul 5. Sunt legat sufletește. Să vă mint că nu mă gândesc? Nu. Pe de altă parte mă gândesc la mine și la familie. Nu știu exact ce decizie să iau. Și, cred eu, că și dacă voi candida sau nu, și dacă voi face politică, sau nu, oricum voi fi un om care va spune ceea ce crede despre viața politică și despre România. Vă spun că am fost pe stradă, acum când am fost la tribunal. Mă salutau șoferii de RATB, mă salutau oamenii pe stradă, mă pupă lumea...

-Asta nu înseamnă cu sunteți nevinovat...

- Nu, nu înseamnă, dar nu înseamnă nici că sunt vinovat. Dar faptul că lumea nu crede ce se spune despre mine este foarte important pentru mine. Pentru că avem lideri care vorbesc de Revoluții, dar n-au curajul să iasă din casă dacă plouă afară. Lideri de carton!