A curs multă cerneală legată de perspectiva ca venirea lui Donald Trump la conducerea Americii va duce la un Mare Târg între SUA și Rusia, purtat direct de pragmaticul multi-miliardar american și de liderul rus Vladimir Putin.
Dacă inițial o asemenea eventualitate părea o utopie prin prisma personalităților, pregătirii și abordărilor celor doi lideri, în ultima săptămână chiar gesturile și pronunțările publice ale Administrației Trump (chiar dacă nu neapărat a președintelui Trump însuși) s-au dovedit consecvente și în deplină continuitate cu abordările SUA din perioada anterioară. Trump e om de afaceri și nu poate să accepte rezultatul unei negocieri decât câștigând ceva, în orice caz mai mult decât a avut predecesorul său democrat
Într-adevăr, Donald Trump este unul din cei mai importanți critici ai administrației democrate Obama, reproșându-i fostului președinte inclusiv că a lăsat să se întâmple anexarea Crimeii de către ruși. Reprezentanta noii administrații Trump în Consiliul de Securitate al ONU a condamnat “ocupația rusă” din Estul Ucrainei, formulare extrem de puternică și regăsită la toți membrii administrației în timpul audierilor în fața Congresului. În plus, Casa Albă a comunicat solicitarea către Rusia de a se retrage din Crimeea și a reda peninsula Ucrainei, căreia îi aparține de drept, în timp ce Secretarul General al NATO, Jens Stoltenberg, a cerut, în urma reuniunii Comisiei NATO- Georgia de săptămâna trecută, în numele NATO, retragerea Rusiei din Abhazia și Osetia de Sud, regiuni ale Georgiei. Și datele pot să continue cu afirmațiile Secretarului Pentagonului, James Mattis, la ministeriala Apărării NATO sau cu cele ale secretarului de stat Rex Tillerson, în marja G20, sau mai mult, de discursul vicepreședintelui SUA Mike Pence la Conferința pentru Securitate de la Munchen.
E adevărat că președintele Donald Trump continuă să afirme, în conferințele de presă, că-și dorește îmbunătățirea relațiilor cu Rusia sau colaborarea pe zone de interes. Însă spațiile de interes se reduc, cooperarea militară e exclusă de către James Mattis, iar la nivel politic divergențele sunt relevante și pe Siria, și pe tema Daesh -Stat Islamic, chiar dacă se mențin bunele intenții de cooperare anti-teroriste. În fapt, cunoscând personalitatea celor doi președinți, marea temere a analiștilor nu este aceea că Trump și Putin ar face un Mare Târg, eventual pe seama Ucrainei sau a Europei de Est de la frontierele UE și NATO. Pe această direcție, politicile au fost trasate, iar liniile roșii au fost bine conturate. În schimb, se poate ca, la prima discuție între cei doi președinți, Vladimir Putin să încerce să obțină avantaje la masă – doar urmează alegerile sale Prezidențiale – sau să obțină lucruri nescontate, iar președintele Donald Trump să realizeze în timpul convorbirilor sau după aceea care sunt intențiile reale și păcălelile Rusiei, iar reacția să fie furibundă.
Mai în clar, preocuparea nu e că se vor înțelege cei doi mari, eventual pe seama statelor mici din Estul Europei, ci din contră, că în urma vreunei asemenea acțiuni, după ce Președintele american va înțelege că a fost păcălit, tras pe sfoară sau s-a încercat așa ceva, să fie atât de nervos și pornit încât să determine o postură de confruntare a Americii și împingerea spre război. De altfel, livrarea de arme letale defensive Ucrainei e încă pe masă, o solicită Președintele comisiei pentru Forțe armate a Senatului, Senatorul Republican Mc Cain, după un vot al Congresului blocat de către fostul Președinte Obama. Acest instrument ar putea fi utilizat de către SUA pentru întărirea apărării Ucrainei și pentru crearea unor instrumente importante de negociere în forță cu Rusia.
De altfel, SUA a fost deja atacată la nivel oficial pentru faptul că, prin pregătirea personalului militar și al serviciilor speciale ucrainene, prin reforma sistemului de securitate și mai ales prin programul de creștere a capacității de apărare ucrainene, Washingtonul s-ar fi implicat în conflictul ruso-ucrainean. Cu asemenea schimburi de replici și cu tentativa de încheiere a unei păci separate pe Siria în varianta ruso-iraniano- siriene, la Astana, e puțin probabil ca pozițiile ruso-americane să se apropie pe vreun dosar.