Toți și-au făcut un calcul de la bun început. Toți au intrat în politică pentru protecție și pentru acces la resurse. Pentru bani, iar banii sunt ochiul dracului, iar dracul le-a luat mințile. Obsesia pentru putere și bani a șters orice granițe politice, orice urmă de morală. O mare învălmășeală de mame, fii, fiice, veri, amante, soții, prieteni, politruci, demagogi, corupți până-n măduva oaselor. Și-au dat mită unul altuia, mânjindu-se cu toții și având în minte că astfel, corupți cu toții, avându-se la mână, niciunul nu va rupe rândurile și nimeni nu se va putea băga între ei să le spargă frontul.
Rețeaua pe care au construit-o în timp este atât de amplă și aparent indestructibilă încât au simțit că au pus stăpânire pe România și că lor nimic nu li se poate întâmpla. Marea Afacere România nu s-a împiedicat în detalii de genul partide politice, politici sociale, competiție reală. Când numeri banii, detaliile acestea sunt irelevante. Ei sunt Marele Grup Infracțional, funcționând ca Marea Famiglie care a pus stăpânire pe România. Se schimbă între ei, se ajută, șterg urmele unii după alții dacă este nevoie.
Sentimentul de siguranță a fost atât de puternic încât și-au adus la furat mamele, fiii, fiicele, amantele, iubitele, soțiile, soții, familiile, prietenii. Au devenit Marea Famiglie. S-au nășit între ei, s-au căsătorit, au făcut copii, au întemeiat familii, au divorțat de ochii lumii, au făcut totul la comun, au păstrat totul pentru ei, între ei, și-au desăvârșit limbajul dublu. În public, dușmani, în spatele ușilor închise, frați de cruce. Frăția furtului de țară. Total, fără remușcări, fără scrupule.
Și nimic nu s-ar fi schimbat dacă Ucraina nu sărea în aer. Autismul lui Putin a declanșat efectul fluturelui ale cărui aripi au bătut prima dată la Moscova, apoi în Ucraina, Crimeea, Transnistria, iar reverberațiile acestor bătăi de aripi se resimt în toată lumea, rescriu hărți, relații diplomatice, economice și politice, desenează perspective într-o permanentă mișcare și nesiguranță. Unda care a străbătut România a stricat ordinea lucrurilor stabilite de Marea Famiglie. Mișcările brutale ale lui Putin pe harta Europei i-au determinat pe americani să își reevalueze poziția față de România. Corupția generalizată a făcut din România un teren de manevră unde se lovesc interese geostrategice care pun în pericol stabilitatea unei Europe epuizată de crize financiare și în derivă instituțională, străbătută de puseuri naționaliste și nostalgică după singurătatea națiunii, captivă într-un vis neterminat: al unei stângi ca-n basme.
Când americanii și europenii au ridicat pătura și au realizat dimensiunea corupției oficializate în România au realizat că focarul acesta de infecție riscă să fie poarta prin care putinismul poate fi importat în Vest, locul care poate genera probleme și strica un echilibru european deja fragil. UE și NATO nu își pot permite o Românie măcinată de corupție care astfel i-ar folosi nebuniei lui Putin. România și Polonia sunt în acest moment de o importanță strategică majoră pentru UE și NATO.
În aceste condiții, presiunea externă a fost și este uriașă și ea a exercitat fisurarea Marii Famiglii. Frica, perspectiva anilor de pușcărie, arestările și condamnările spectaculoase ale unor importanți membrii ai Marii Famiglii au reușit să fisureze legea tăcerii, structura de beton armat a sistemului. Desigur că nu vor reuși chiar să pulverizeze această structură, dar fisurile sunt importante. Așa a intrat frica precum o boală schimbând comportamentul, ierarhiile, fiecare căutându-și salvarea denunțându-se unii pe alții cuprinși de o adevărată euforie a delațiunii amestecată cu spaima, cu groaza, că e doar o chestiune de timp până ce procurorii pot ajunge la fiecare dintre ei.
Cum se privesc în ochii, ce își mai pot spune și cum se mai pot asigura unii pe alții că nu se vor vinde acum când neîncrederea, spaima, teama, frica au pus stăpânire pe Marea Famiglie. Mamele s-au întors împotriva fiilor, fiicelor, soții împotriva soțiilor, amantele împotriva amanților, fiii împotriva taților, prietenii împotriva prietenilor. E aproape un dans al morții, un ritual canibalic în care fiecare încearcă să își apere spatele convinși fiecare fiind că la prima mișcare greșită vor fi jertfiți, fiecare va încerca să își salveze pielea cu orice preț. Tot ce îi leagă se diluează și nu mai înseamnă nimic în comparație cu perspectiva anilor pe care i-ar putea trăi în spatele gratiilor în timp ce viața li se va scurge agonic, secundă după secundă, înghesuiți în celule strâmte cu ferestre murdare prin care cerul se vede încremenit decupat precum o carte poștală îngălbenită de vreme.
Se privesc cu neîncredere, adânc în ochii, căutând semnele trădării, al turnătoriei, își dau mâinile asigurându-se că nu se vor vinde, că vor fi alături până la capăt, iar nopțile sunt coșmaruri până când se crapă de ziuă și când fiecare telefon poate fi acel telefon care îi va chema la DNA. Fiecare cuvânt îi poate da de gol și astfel s-au trezit cu o poftă nebună de sânge al aproapelui, de sacrificare al celui care îi va putea turna. În mintea lor deja gândul a încolțit, se vor răzbuna într-un fel sau altul chiar dacă vor aștepta pentru asta cu anii. E un drum fără întoarcere.
Toate aceste trădări, aceste dezastre personale, aceste nopți petrecute în arest, în pușcării, acasă așteptând să vină duba, adună ca un mâl pofta de răzbunare. Iluminările și regăsirile spirituale sunt greu de imaginat într-o Mare Famiglie în care fiecare și-a vândut sufletul pentru arginți. În această mare învălmășeală, canibalismul este instinctul de autoconservare care e precum o lamă de cuțit care intră în carne până în plăsele.
Daniela Raţiu este jurnalist şi scriitor.