E o agitație cum rar s-a mai văzut. Toată lumea acuză pe toată lumea. Indiferent de zona politică sau economică afectată, altcineva este de vină. Cuplul Mircea Geoană-Marian Vanghelie vrea să rupă partidul și să guverneze alături de PNL-ul lui Iohannis, ca urmare îl atacă pe Sebastian Ghiță, Elena Udrea acuză SRI de implicare în viața politică și economică, Adrian Sârbu își arată cătușele la ieșirea de la Parchetul General și spune că i le datorează lui Victor Ponta. Totul în direct la TV, în interviuri sau declarații publice. Asta ca să redau pe scurt evenimentele din ultimele 48 de ore.
Numele implicate în diverse dosare penale din ultimele luni a depășit orice așteptări, conturând un tablou suprarealist. Chiar și pe cele ale acoliților lui Dan Voiculescu, care zâmbesc acum cu satisfacția celui care ne-a anunțat că lucrurile stau așa. Cu mesajul subliminal că săracul Domn Profesor este victima acestui sistem băsist. Numai că ceea ce se întâmplă zilele acestea ne dovedește exact contrariul. Să mă explic…
Traian Băsescu tace, iar toată lumea se întreabă de ce tace. Cred că se uită zi de zi la televizor și se întreabă când se va ajunge la concluzia că cei 10 ani de mandat prezidențial au fost o mare greșeală. Când (toți) analiștii îl vor considera principalul vinovat pentru ceea ce se întâmplă acum. Senzația unei strategii de dărâmare a mandatului său cred că este extrem de acută. Cu atât mai mult cu cât Ion Iliescu și Emil Constantinescu n-au avut parte de un asemenea final de carieră prezidențială. Au plecat liniștiți acasă, cu ceva tinichele zornăind în urmă, dar nimic care să-i deranjeze fundamental.
Asta nu înseamnă că în România lui Iliescu sau în România lui Constantinescu nu se furase nimic, că nu existau contracte dubioase, sau că oamenii de afaceri erau niște îngeri! Ca să vă dau doar două exemple ce-mi vin acum în minte, Omar Hayssam a devenit multimilionar în dolari în vremea lui Iliescu, iar privatizările nepoților lui Diaconescu au rămas celebre. Ce a lipsit atunci? Sau mai corect spus, unde a greșit Traian Băsescu de nu are parte de o perioadă post-mandat liniștită?
Traian Băsescu a făcut o mare “greșeală” strategică! A întărit Statul, așa cum extrem de plastic îi recomanda SOV într-un interviu la televiziunea lui Voiculescu. A întărit Statul, mizând pe oameni puternici, cărora le-a dat încrederea că lucrurile pot să arate altfel în România. A insuflat credință, calitate de comandant, că România are o șansă să iasă din furtună. Dacă simțiți nevoia unor nume, ele există de mult timp în spațiu public: Livia Stanciu, Laura Codruța Kovesi, George Maior, Horia Georgescu, Daniel Morar, Florian Coldea, Silviu Predoiu Dar și sutele de oamenii pe care i-au avut în subordine (puteți adăuga singuri pe oricine credeți că merită), ca să mă refer doar la cei care au condus instituțiile de forță ale Statului, cele ce trebuiau să aplice Legea.
Pentru aici s-a făcut diferența față de Iliescu și Constantinescu. Marea realizare a mandatului lui Traian Băsescu este aceeea că s-a aplicat Legea. Iar persoanele menționate au beneficiat de încrederea lui Traian Băsescu și au acționat ca o echipă. Fără un sistem definit de legătura: Informații (de la SRI) - Anchetă (DNA) – Proces (Justiție) care să funcționeze, România lui Traian Băsescu ar fi arătat aproape la fel ca România lui Ion Iliescu. Ușor mai spălată, mai euro-atlantică, dar cu aceleași probleme de verticalitate și moralitate.
Traian Băsescu a pus toată greutatea mandatului său prezidențial în sprijinul acestei echipe, chiar dacă de multe ori a avut îndoieli că a făcut alegerea corectă, chiar dacă a intuit că uneori Sistemul poate scăpa de sub control. Dar chiar și în acele momente, pe care nu a ezitat să le facă publice, nu a pus mâna pe stilou ca să semneze vreun decret de revocare, ca să nu aducă atingere încrederii cu care investise echipa. Misiunea sa fusese să dea României instituții puternice și izbândise, chiar dacă a trebuit să treacă prin momente crâncene. Sunt multe lucruri de povestit despre ultimii ani de mandat, sunt convins că vom mai afla amănunte spectaculoase, dar cred că lucrurile sunt încă prea fierbinți din punctul de vedere al actualității pentru a spune că am aflat Adevărul. Deocamdată suntem bombardați cu știri și este misiunea Sistemului să ne spună ce este adevărat sau nu. Și sunt convins că se va întâmpla acest lucru. Mai devreme sau ma târziu.
Până atunci, aș trage o singură concluzie (care sper să nu vi se pară patetică): Traian Băsescu, la finalul mandatului de 10 ani, a devenit din Președinte-jucător un Președinte-vinovat. Vinovat de renașterea Speranței!
P.S. Călin Popescu-Tăriceanu spunea în interviul pe care mi l-a acordat duminica trecută că nu are nici cea mai mică îndoială că raportarea cheltuielilor din campania electorală prezidențială de către cei doi competitori, Ponta și Iohannis, are la bază un fals. Cele două partide au venit cu niște sume ridicole în raport cu mijloacele angajate: 4,5 milioane de euro pentru Victor Ponta și 1,7 milioane !!!! de euro pentru Klaus Iohannis. Sunt curios dacă va avea cineva curajul să investigheze (serios, nu de fațadă) aceste raportări ridicole.