În timp ce lumea liberă este pusă la încercare de brutala invazie declanșată de Rusia lui Vladimir Putin, aici, în Europa, în lupta pentru democrație și rezistență, noi trebuie mereu să căutăm să întărim instituțiile democratice care ne fac să trăim apărați, puternici și în siguranță.
Acum e momentul când noi trebuie să rămânem uniți sau să eșuăm solitari. Or, din acest punct de vedere, în acest moment, șansa esențială de care pot beneficia colegii mei din Uniunea Europeană este aceea de a continua reformele și de a extinde Spațiul Schengen. Un Spațiu Schengen mai larg ar putea unifica și mai mult Europa atât din punct de vedere practic, cât și simbolic, ar face democrația să avanseze, ar încuraja redresarea economică și ar întări securitatea noastră colectivă în fața amenințărilor crescânde din străinătate.
Totuși, din păcate, guvernul cancelarului austriac Karl Nehammer a hotărât să îndrepte Europa și securitatea noastră colectivă într-o altă direcție.
Decizia pripită și greșită a Austriei de a-i respinge României accesul la Spațiul Schengen slăbește nu doar regiuneaa noastră, ci și întreaga Europă, încurajând totodată forțele adunate împotriva noastră.
Surprinzător este faptul că această decizie păguboasă survine într-un moment când, personal, eu am fost puternic impresionat de eforturile reunite de pe plan mondial de a da asigurări Ucrainei și eroicului său popor că vor putea trăi din nou în libertate. Manifestările de solidaritate au fost semnificative: hotărârea feermă a statelor din G 7 și G 20, coeziunea NATO și extinderea organizației prin aderarea Suediei și Finlandei, rolul decisiv al Statelor Unite și conferința statelor donatoare pentru Ucraina, găzduită la Paris de președintele francez Emmanuel Macron – un eveniment la care au participat 46 de țări. Pe măsură ce lumea continuă să se pronunțe împotriva nedreptei agresiuni rusești, lista poate continua.
Până acum, ne vom fi învățat cu toții lecția istoriei, potrivit căreia, dacă azi nu te ridici în fața unui tiran, mâine el se va afla în ograda ta. Iar poporul român cunoaște prea bine această realitate.
Invadarea Ucrainei, survenită în ziua de 24 februarie, a schimbat totul, iar petru noi, șocul a fost foarte aproape de casă. Având cea mai lungă frontieră cu Ucraina comparativ cu orice alt stat din UE sau din NATO, noi ne-am trezit brusc în prima linie a luptei pentru democrație.
Din fericire, Partidul Social Democrat, pe care îl conduc în prezent, a adus România în NATO și în UE la momentul potrivit. Un punct economic și de securitate strategic, prin câteva dintre porturile de primă importanță de la Marea Neagră, România știa că trebuie să acționeze ca un scut în jurul Ucrainei. Era în joc însăși viața noastră ca democrație, ca de altfel și principiile și aspirațiile comune ale prietenilor și vecinilor noștri din Europa. Iar noi am dovedit că suntem la înălțimea unor asemenea sarcini.
România a primit peste 3 milioane de ucraineni, care fugeau de teama violențelor. Și-a folosit porturile de la Marea Neagră și sistemul feroviar intern ca să transporte peste 60% din cerealele ucrainene și să hrănească o lume întreagă, uneori, în detrimentul propriilor noștri agricultori. Iar țara a asigurat o linie energetică vitală spre Moldova, ripostând în fața războiului energetic al lui Putin și a agitației sociale împotriva conducerii prooccidentale a țării.
În plus, începând din anul 1991, România a îndeplinit treptat toate condițiile importaante pentru a se integra deplin în comunitatea euro-atlantică, începând cu aderarea la NATO, trecând prin aderarea la Uniunea Europeană, iar acum, prin cererea noastră de aderare la Spațiul Schengen – cea mai mare zonă din lume în care se circulă fără vize.
Pentru români, avantajele de a se afla în interiorul Spațiului Schengen vor fi profunde. Ministrul nostru de finanțe estimează că, din cauza excluderii sale, România pierde anual 10 miliarde euro. Or, într-o perioadă când porturile noastre de la Marea Neagră și căile noastre ferate au devenit de primă importanță în asigurarea fluxului de cereale, energie și alte lucruri esențiale spre Europa, fluxul liber de produse spre și din țara noastră este mai important ca niciodată.
Totuși, nu este clar de ce Austria a ales să tragă o linie la frontiera noastră, bazându-se pe argumente care contrazic niște date incontestabile.
România și-a dovedit deja capacitatea de a gestiona frontierele UE chiar din 2011 și, cum armata noastră se află alături de forțele NATO de pe flancul estic, noi apărăm Austria în aceeași măsură în care apărăm și restul Europei. Chiar și cu niște bugete destul de strâmtorate, România a promis să aloce 2,5% din PIB-ul său pentru finanțarea apărării, iar forțele noastre navale au dezamorsat o mină rusească din Marea Neagră ca să asigure o navigație liberă.
Portul nostru, Constanța, este acum unul dintre cele mai circulate din Europa, asigurând o rută alternativă spre continent, În același timp, noi am semnat recent un acord în sectorul energetic cu aliații noștri de la Marea Neagră pentru a transporta energie spre Europa prin România, salutând totodată numerosele firme și numeroșii investitori din Austria care căutau să investească în forța noastră de muncă și în niște locații ideale.
Pentru a riposta în fața unui autoritaarism în creștere, democrațiile trebuie să rămână unite și să-și întărească legăturile dintre ele. Tocmai de aceea, îi cer cancelarului Nehammer să facă ceea ce trebuie și să schimbe decizia guvernului său.
Sunt convins că, prin colaborare, ne vom găsi puterea. Prin asta, Europa va deveni mai puternică, și Austria, la fel.
(Articol de Marcel Ciolacu - politico.eu)
Traducerea Rador