Mă uit siderat cum tot ce acuza PNL la noi în ultimii ani fac ei azi, într-un ritm de două ori mai intens. Să luăm, de exemplu, corupția.
Am văzut chiar săptămâna asta ancheta jurnaliștilor din Iași despre domeniul de sute de mii de euro al ministrului Mediului, cel atât de neprihănit în declarația de avere. Acest vajnic vlăstar al celebrului baron Fenechiu Transformatorul repetă ce a învățat de la mentorul său politic: să mintă și să fure de la stat, ca să-și ridice și el un imperiu imobiliar. Fenechiu a dat marele tun Palas, Alexe își trage un fel de Dallas. Din ce bani, nimeni nu știe și nu răspunde – nici viitorul candidat de Consiliu Județean, nici șefii săi de la București.
E firesc, omul este principala proptea în Guvern a Frăției Drujbelor – iar concernul austriac nu mai face cărări, ci ditamai autostrăzile prin pădurile românești și are acces direct la Palatul Cotroceni. De aceea, liberalii sunt capabili să înghită corupția cu tot cu noduri, ca Moartea în povestea cu Ivan Turbincă.
La capitolul demagogie și dublu limbaj, avem un veritabil campion al limbii – una dulce și catifelată ca mătasea când Președintele Său are nevoie. ”Victorie uriașă marca Klaus Iohannis după 4 zile și 4 nopți de negocieri fără precedent. Prestație excelentă și foarte aplicată a președintelui României. Pas cu pas a obținut TOT ce se putea obține pentru ROMÂNIA!” L-ați recunoscut, desigur, pe inegalabilul saltimbanc liberal Rareș Bogdan, acest amestec exotic de starletă la balul Operei din Cluj, drept-stâlpnic al restaurantelor de fițe cu comeseni fini gen Udrea și Vanghelie și brand comercial (de imagine) al unui hotel celebru – după cum dezvăluie declarația sa de avere.
Acum o lună, distinsul DJ al mitingurilor liberale care, de când cu botezul de lux organizat în plină pandemie, și-a căștigat pe Wikipedia o meritată anvergură globală sub brandul "Romanian Păcălici" spunea că PSD vrea să ajungă cât mai repede la putere ca să fure miliardele nenăscute încă la Bruxelles! Las la o parte multiplele fracturi logice, căci banii UE nu vin în țară cu poștalionul și nici nu sunt tipăriți de Banca Centrală Europeană direct cu sigla PNL, însă Micul Prinț de Modrogan exprimă de fapt ceea ce toți liberalii de seamă au ajuns să creadă: că îi pot lăsa moștenire viitorilor rareșibogdani, fenechii sau costei ca într-o dinastie de raptori mărunți, dar feroce, hrăniți doar cu bancnote de 500 de euro.
Rareș Bogdan este însă un veritabil cameleon ideologic, gata să verse a la Vadim Tudor lacrimi de crocodil naționalist de grija Ardealului, să se dea cu ruj în nunțe socialist-sidefii când adoptă placa tăierii pensiilor speciale, iar apoi să-și asorteze ciorapii și eșarfa la orice aberație are nevoie guvernarea liberală, de la privatizarea sănătății, la interzicerea unor drepturi și libertăți civile. Omul e, de fapt, echivalentul politic al unui fachir, în stare să-și pună batistuța la rever cu degetele de la picioare iar apoi să doarmă pe cuie fără probleme, ca semn al puterii celor atinși de adorarea lui Iohannis.
Am lăsat pentru final negarea realității. Este fenomenul care demonstrează că puterea le-a luat liberalilor mințile și este ilustrat perfect de ministrul Muncii, care refuză să vadă șomerii crizei generate de pandemie, negând chiar cifrele instituțiilor din subordinea sa. Pentru Violeta Alexandru sutele de mii de angajați din HORECA rămași fără joburi din cauza restricțiilor sunt invizibili. Practic, un million de români fără locuri de muncă sunt condamnați de două ori, o data la sărăcie, apoi la uitare. Fiindcă în guvernarea PNL, dacă ești șomer, nu exiști! Acesta este modelul atitudinii liberale față de românii aflați în dificultate: ZERO empatie, ZERO susținere, MAXIMĂ umilință și INFINIT dispreț!
Această vestală a corectitudinii politice și a moralității din Guvernul Orban nu doar că le-a distrus românilor nivelul de trai, dar le mai și spune cinic că nu vede vreo problemă în asta. De când le-a tăiat și copiilor alocațiile cu 80%, spunându-le că le dă diferența în rate, în următorii ani, de câte ori o văd pe Violeta Alexandru îmi pare că s-a pogorât printre noi Doamna Austeritate și îmi scapă un incontrolabil, "bonjour, tristesse!".