Cea mai mare bibliotecă românească din afara granițelor, un furnicar de rezistență anticomunistă până în 1989 și care conține o arhivă unicat a exilului, a ajuns pe mâini private și se află într-o stare avansată de degradare în orașul Freiburg (Germania). Aici sunt depozitate, pe lângă originalul unei poezii interzise a lui Eminescu, un costum purtat de Regina Elisabeta și picturi de Theodor Pallady.
La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, pe 1 mai 1949, bibliotecarul român Virgil Mihăilescu înființează în locuința sa din Freiburg, alături de un grup de exilați, o bibliotecă. Scopul a fost să păstreze neatinsă cultura națională.
Un spațiu de salvare a românismului de ordinele venite de la Moscova. Potrivit istoricului Matei Cazacu, „după război, (Virgil Mihăilescu n.red.) a întâlnit un ofiţer francez de origine română care i-a spus: „Domnule, fă o bibliotecă românească!„”. Ideea era „să-i mai aduni pe români în jurul unei cărţi, a unei discuţii, mai o lacrimă despre ţară”.
Biblioteca s-a transformat într-un centru de rezistență anticomunistă și a avut un succes răsunător. Acolo, de ziua lui Eminescu, se citeau „Doina” şi „Rugăciune”, poezii interzise în ţară la acea vreme.
O arhivă unică cu adevăruri incomode
Clădirea a devenit punct de întâlnire pentru intelectuali din toată Europa, nu doar din România. Pentru că era o formă de opoziție față de regimul instaurat la București, fosta Securitate i-a urmărit în permanență pe simpatizanți. Cei care au făcut posibilă existența bibliotecii au fost refugiați români, ofiţeri în armată, membri în corpul diplomatic, studenţi, intelectuali, emigranţi, expatriaţi. Toți au donat bibliotecii manuscrise și opere de artă. În prezent, în biblioteca din Freiburg se află singura colecţie aproape completă a tuturor revistelor şi gazetelor româneşti din exil.
Regretatul istoric Neagu Djuvara a spus că „biblioteca din Freiburg este o comoară” și că a împrumutat de aici cărţi pentru teza sa de doctorat. Actual director al bibliotecii, Marin Neagu Basarab, a spus că în arhivă se află „adevărul pe care presa din România bolşevizată, din motive ideologice, propagandistice, criminale în ultimă instanţă, l-a ascuns” între 1945 și 1989.
„S-a pus praful pe manuscrise”
Deputatul germanilor, Ovidiu Ganț, a vizitat recent biblioteca și spune într-o corespondență că arhiva este în pericol. „Am constatat că atât clădirea, cât și colecțiile, se află într-o stare deplorabilă, necesitând intervenții de urgență”, i-a scris el ministrului de Externe și ministrului pentru Românii de Pretutindeni, potrivit documentelor consultate de „Evenimentul zilei”. Contactat de EVZ, el a adăugat că a văzut vrafuri de documente depozitate la subsol, pe care s-a pus praful și nu are cine să aibă grijă de ele. „Termenul deplorabil este blând pentru ce am văzut acolo. Cărțile și documentele sunt în pericol”, a declarat acesta. Din cauza vechimii clădirii, în special iarna și toamna, umiditatea afectează fondul arhivistic.
Istoricul Mihaela Toader, care a vizitat biblioteca în anul 2014, a confirmat realitatea pericolului. Potrivit istoricului, înainte de 1989 arhiva a fost întreținută de voluntari pasionați. „Confirm că în 2014 se afla într-un stadiu avansat de degradare pentru că nu are cine să se ocupe. Unele documente sunt în pericol. Era o problemă cu acoperișul vilei, iar unele documente se află depozitate la subsol unde există risc de inundații”, a spus Toader, ieri, pentru „Evenimentul zilei”.
O relație încurcată proprietari-stat
Biblioteca și clădirea în care se află aceasta aparțin acum unei asociații private. Ministerul de Externe spune că din acest motiv „nu se poate implica financiar în susținerea acesteia”, iar ministerul pentru Românii de Pretutindeni spune că biblioteca a primit în 2015 o finanțare nerambursabilă în valoare de 45.000 de lei pentru montarea, la etajul II, de termopane pentru 8-10 ferestre și în anul 2016 a primit alți 48.950 de lei pentru reparația și întreținerea ferestrelor și a unei uși de balcon de la etajul I. Cu alte cuvinte, proprietarii clădirii vor bani, dar statul român nu se poate ocupa pentru că, din punct de vedere legal, ar investi într-un obiectiv privat.
Interese oculte duc la oprirea finanțării
Biblioteca românească din Freiburg se află în centrul vechi al orașului și are 5 niveluri (parter, 2 etaje, subsol şi mansardă). Până în 1986, biblioteca a fost finanțată de statul german. „Ca urmare a conflictului creat în aprilie 1986, când Adunarea generală extraordinară l-a ales ca director pe Iancu-Ion Bidian, subvenţiile vest-germane au fost suspendate”, se arată pe site-ul bibliotecii. EVZ a aflat din surse neoficiale că germanii au oprit finanțările pentru că nu au reușit să-și impună directorul pe care și-l doreau.
Conform lui Florin Manolescu (Enciclopedia exilului literar romanesc 1945-1989, Editura Compania, 2003, Bucureşti, p. 84.), pentru a cumpăra sediul bibliotecii, „potrivit actului de vânzare-cumpărare, refugiaţii români au contribuit cu suma de 86.000 DM, statul vest-german cu 200.000 DM, iar restul de 140.000 DM a fost completat printr-un împrumut contractat de instituţie”.
Poezia interzisă a lui Eminescu, în original
Una din cele mai valoroase documente din bibliotecă este manuscrisul original al poeziei lui Mihai Eminescu, „Criticilor mei”, semnată şi datată 10 martie 1876. Poezia-manifest a fost cenzurată la vremea apariției. Manuscrisul a fost donat de familia dinastică de Hohenzollern. În Freiburg se mai află facsimilul unor scrisori adresate de Mihai Eminescu lui Ion Creangă și Iacob Negruzzi. Biblioteca adăpostește o scrisoare autografă a Reginei Maria a României (datată 23 septembrie 1937), cartea de vizită a lui Dinu Lipatti, cu autograf (23 ianuarie 1949), fotografia Reginei Elisabeta cu o dedicaţie scrisă şi semnată de ea și alte scrisori și cărți de vizită ale lui Panait Istrati, George Enescu, A. D. Xenopol, Vasile Alecsandri, Liviu Rebreanu.
Haina purtată de Regina Elisabeta în 1922
În sediu se află și un „port femeiesc din regiunea Muscel” care a aparţinut Reginei Elisabeta, o pereche de mânuși din piele, care au aparţinut Prinţesei Maria, fiica Regelui Carol I şi a Reginei Elisabeta, decedată la vârsta de 4 ani. În Freiburg se mai află un suman din dimie albă, ornat cu şnur de mătase neagră, cu mâneci adăugate şi cu guler mare, lucrat de călugăriţele de la Mănăstirea Agapia pentru Regina Maria a României, care l-a purtat la Serbările Încoronării de la Alba Iulia, 22 octombrie 1922.
În clădire se mai găsesc obiecte românești precum păpuși, batiste, farfurii, fețe de masă, ouă pictate, covoare, linguri, ciorapi, cazane, străchini, fluiere. Colecția cuprinde numeroase icoane și picturi, printre care șase lucrări ale pictorului Theodor Pallady.