Numai fericit n-am fost urmărind joia trecută, pe sport.ro, tragerea la sorţi a meciurilor din grupele Ligii Campionilor.
A fost cea mai neprofesionistă transmisie de sport din câte mi-au fost date să văd. Să pui publicitate peste toată extragerea din urna a 2-a (probabil din pricină că în ea nu era nicio echipă românească), iată o performanţă greu de egalat! Toată solemnitatea evenimentului s-a dus de râpă şi pentru că, într-un live, în loc să-i vedem pe protagonişti (între care fotbaliştii premiaţi anual de UEFA), ne-am desfătat cu mutrele a trei băieţi deştepţi pe care, tot vorbind ei verzi şi uscate, i-a apucat la un moment dat râsul.
Credeţi că râdeau de norocul echipelor româneşti? Nici gând. Râdeau fiindcă uitaseră să ne comunice cine cu cine joacă în grupele în care nu erau echipe româneşti. Şi dă-i, şi râzi, până când au uitat şi ce uitaseră. Mi-am mai revenit puţin vineri, ajuns la Regensburg, când am citit pe teletextul Eurosportului german perechile trase la sorţi în Cupa UEFA şi am constatat că nici nemţii nu se omoară să dea numele echipelor din alte ţări. Noroc că Rapid şi Unirea au căzut peste echipe germane, altfel nici despre ele n-aş fi aflat nimic. Şi cum seara la 6.00, la Regensburg, nu se mai găsesc ziare de sport (decât „Fanatik“, în turceşte şi un tabloid în chirilice, „Pravda“) a trebuit să-i dau un telefon, fireşte, lui Radu Cosaşu şi să-l întreb ce s-a întâmplat. „Cum adică, «Fanatik» nu scria nimic despre ce echipe turceşti joacă în Ligă şi în UEFA?“, m-a întrebat Cosaşu. I-am spus că naţionalismul turcesc îl întrece cu mult pe cel românesc şi nemţesc, numărul din „Fanatik“ fiind consacrat integral celor două întâlniri dintre Steaua şi Galatasaray din săptămânile precedente. Asta este soarta telecomentatorului sportiv (amator, pe deasupra) care sunt: de a fi la mâna profesioniştilor. Cât priveşte sorţii, n-aş spune că ne-au fost din cale-afară de potrivnici.
Nefiind eu profesionist, îmi pot permite. Ghinionistă nu e decât CFR Cluj. Nu numai Mureşan, dar nici Dumnezeu nu mai ţine cu Andone. Nici dacă îşi reintră în forma din Cupa Intertoto de acum câtăva vreme sau în aceea din turul campionatului trecut (când a câştigat, în fond, titlul), CFR n-are nicio şansă să meargă mai departe. Nici vorbă să-şi reunească familia cu moldovenii, bănăţenii şi regăţenii din UEFA. Fireşte, cu aceia pe care îi va mai prinde.
Cum soarta ţine cu cei mai buni, iată, le-a dat Rapidului şi Unirii nişte nemţi pe măsură. Greu de bătut, dar nu imposibil. Mai ales că sorţii au făcut ca Hamburg să joace la Urziceni, de care n-a auzit, şi nu pe Giuleşti, unde ar fi avut o revanşă de luat. Dinamo nu prea poate pierde cu nişte olandezi second-hand, în afară de cazul în care o să-i ia de sus. FC Timişoara va încerca să joace la noroc, adică juma-juma, cu Partizan Belgrad, pentru ca nu cumva, vorba anecdotei cunoscute, să fie o împărţeală frăţească. Vasluiul pare o echipă serioasă. Bate adică şi acasă, nu numai în deplasare. Ca altele. Şi fiindcă tot veni vorba de Steaua de pe vremea când avea şi ea de-a face cu echipe foste iugoslave, spre deosebire de prietenul meu Radu Cosaşu, eu nu găsesc că sorţii i-au fost nefavorabili. Lyon nu mai e ce a fost (echipă mare n-a fost niciodată). Iar cu nemţii, noi am avut mai puţine probleme decât cu italienii. Aşa că Steaua e acum la mâna Fiorentinei, care e la mâna lui Mutu, care e la mâna lui Becali. Eu nu-i plâng soarta lui Becali în plină toamnă electorală. Fiindcă meciurile Stelei din Ligă nu se joacă numai pe teren.