Mai tare decât Securitatea tatălui

Următoarea redută e Avocatul Poporului 

Un nou scandal. Într-un fel, mai interesant decât celelalte. În epicentru se află noua Inchiziție. Numită pompos Grupul de Comunicare Strategică. Aparent, o creație a Ministerului Afacerilor Interne. Un organism secret. Atât de secret, încât nimeni până în prezent nu i-a aflat componența. Și, pe acest fond, avem un nou scandal în coaliție.

Acest Grup de Comunicare Strategică, care se știe că ar fi condus de un anume Andi Manciu, se dovedește a fi o nucă mai tare decât fosta Securitate, din care făcea parte cu cinste tatăl lui Vlad Voiculescu. Acest organism, plămădit de Departamentul pentru Situații de Urgență, destinat gestionării bolilor înalt contagioase, este responsabil de toate măsurile aberante luate prin restricționarea abuzivă, fără rost sub aspectul combaterii pandemiei, a drepturilor și libertăților cetățeanului. Deciziile acestui organism secret, mai secret chiar decât era fosta Inchiziție, mai secret decât Securitatea stalinistă, au fost atacate uneori în Justiție și apoi desființate. Pe modelul pe care, chiar în această săptămână, la Înalta Curte, au fost făcute praf și pulbere ordonanțele de urgență care i-au obligat pe școlari să stea acasă.

Grupul de Comunicare Strategică este atât de secret încât însuși Vlad Voiculescu, unul dintre liderii USR, în luna martie a anului trecut, a fost refuzat atunci când le-a solicitat partenerilor liberali să spună care este componența respectivului grup de persoane, care taie și spânzură în România. Continuând să facă această analiză „cu materialul clientului”, același Vlad Voiculescu, devenind ministru, deci membru al Cabinetului Cîțu, coleg cu ministrul de Interne, care este liberal, nu reușește, în ciuda eforturilor pe care le face, să afle vreun amănunt suplimentar despre misteriosul Grup de Comunicare Strategică. S-a ajuns în situația tragico-comică în care Dragoș Cătălin Teniță, vicepreședintele grupului de deputați USR, partid aflat la putere, face în Parlament o interpelare pe această temă. Și care este urmarea? Interpelarea nu are nici cel mai mic efect. Ea nu generează nicio consecință. Trece termenul legal și, iată, ministrul de Interne nu dă niciun răspuns. Încălcând legea. Apropo. Există vreo sancțiune concretă pentru această abatere gravă de la normele legale? Dacă da, care e?

În absența oricăror precizări din partea autorităților în raport cu o chestiune de mare interes public, întrucât este firesc ca societatea să se întrebe cât de competenți sunt cei care iau fel de fel de măsuri pentru combaterea pandemiei, unele de-a dreptul revoltătoare, altele pline de haz, și care practic dirijează importante achiziții fără licitații, eu unul mă simt îndreptățit să fac o presupunere. Care probabil nu este prea departe de adevăr. Eu cred că din acest Grup de Comunicare Strategică fac parte noii securiști. reprezentanți ai celor mai importante instituții de forță. Care, ca de obicei, se amestecă în deciziile de primă importanță ale statului nesubteran. Și pe care-i găsim pretutindeni acolo unde se împarte cașcavalul. Și mai cred că acesta e motivul real pentru care nici președintele României, nici cei doi prim-miniștri, nici miniștrii de Interne nu au acceptat să le răspund jurnaliștilor și, iată, nici măcar parlamentarilor, spunându-le cinstit cine sunt acești membri ai noii Inchiziții. Un nou organism de Securitate mai tare decât Securitatea tatălui lui Vlad Voiculescu. Mai a dracului chiar decât Inchiziția. Abia acum încep să înțeleg cum de au apărut „esențialii”.