Am crezut că, în fața ascensiunii fără precedent a mișcărilornaționaliste și populiste din Occident, elitele globaliste vor da înapoi și vor încerca să mai atenueze procesele care dau apă la moară așa-zisei extreme drepte. Politologii numesc o astfel de strategie- acomodare. E ceea ce au încercat să facă, dacă vreți, aliații bavarezi ai Angelei Merkel când au îmbrățișat o retorică dură față de imigrație pentru a opri fuga propriului electorat spre AfD.
Strategia lor a dat greș, iar eu m-am înșelat amarnic crezând că establishmentul european va vira, măcar de formă, spre dreapta. Discuțiile despre protejarea granițelor Europei purtate în cancelariile europene par să fie de domeniul trecutului. Astăzi, asistăm la o contrarevoluție a globaliștilor, lucru lesne de observat în mjișcările pe care le fac marii satrapi ai Europei- Angela Merkel și Emmanuel Macron.
Și nu e vorba numai de pactul ONU privind migrația sau neîncetatele atacuri la adresa țărilor rebele (Ungaria și Polonia), a naționalismului și statelor naționale, despre care am vorbit de curând, ci și de o agendă radicală în ceea ce privește politicile socio-economice. Exemplul cel mai clar sunt măsurile luate în Franța cu privire la prețul combustibilului și modul inflexibil în care Macron și guvernul său tratează răscoala „vestelor galbene”. Despre acest subiect s-a scris mult atât în presa internațională, cât și în cea din România. Totuși, câteva aspecte mi se pare că au fost neglijate. E vorba, în primul rând, despre modul în care autoritățile au motivat mărirea taxelor puse pe carburanți prin nevoia de a reduce dependența Franței de petrol și necesitatea unor investiții în energie regenerabilă.
Energia regenerabilă și încălzirea globală sunt două subiecte extreme de dragi globaliștilor și ONG-urilor pe care aceștia le finanțează regește. E greu de spus cât de periculos e acest fenomen. Nu am nici pregătirea științifică, nici nu e rolul acestui articol să facă lumină în acest subiect. Cert este că există și oameni de știință, inclusiv 3 la sută din climatologi, care spun că încălzirea globală este o invenție și că mult mai periculoasă e poluarea. Indiferent dacă fenomenul e real sau imaginar, un lucru e cert- miza financiară este uriașă. Gândiți-vă ce ar însemna ca șoferii din întreaga lume să fie nevoiți să renunțe la mașinile lor pe motorină, benzină sau GPL pentru automobile electrice. Și acesta nu ar fi decât vârful aisbergului, sumele ar deveni astronomice dacă întreaga industrie ar trebui retehnologizată. Unii sunt pregățiți de mult pentru momentul când umanitatea va alege energiile verzi. Au tot ce le trebuie, bani, lobby, drepturi de proprietate intelectuală și capacități de producție și abia așteaptă să-și sporească averile fabuloase. Aici ar trebui, cred eu, căutate motivele pentru care atât Merkel, cât și Macron au ales ecologia..
Mai este însă un aspect. Establishmentul globalist are la dispoziție sondaje extrem de precise, iar dacă a ales să joace dur înseamnă că se bizuie pe ceva. Nici în politică nu poți face omletă, dacă nu spargi ouăle. Măsurile dure, oricât de contestate de majoritate ar fi, atrag voturile radicalilor. Să-ți pui țara în cap (așa cum face Macron în Franța), cu numai câteva luni înainte de niște alegeri decisive pentru Europa, nu pare, la prima vedere, o strategie prea bună. Asta dacă nu cumva, sondajele spun că naționaliștii și populiștii pierd viteza sau, în altă ordine de idei, că nehotărâții pot fi atrași de partea globaliștilor fluturând și mai cu foc aveleași mari teme ale democrației liberale- ecologie, umanism, diversitate sau multiculturalism. Deocamdată, sondajele date publicității spun altceva, că naâionaliștii sunt pe val, iar globaliștii scad. dar n-ar fi prima oară când aceste cercetăru sociologice sunt folosite doar pentru a intoxica...