La Alba Iulia a avut loc, joi, 23 august, ceremonia de reînhumare a zece partizani anticomuniști, căzuți în timpul unor confruntări armate purtate în anul 1949 cu autoritățile statului comunist pe teritoriul localităților Bistra, Mesentea și Cricău din județul Alba.
Gropile comune în care au zăcut trupurile luptătorilor anticomuniști au fost descoperite în perioada anilor 2015-2017, în urma unor acțiuni de teren organizate și desfășurate de IICCMER.
După îndelungate investigații preliminare începute încă din anul 2008, în cursul anilor 2015-2017, IICCMER a organizat pe teritoriul jud. Alba, în zona localităților Bistra, Mesentea și Cricău, acțiuni arheologice de verificare și căutare care au condus la descoperirea a trei gropi comune, care adăposteau osemintele a zece luptători anticomuniști uciși în cursul lunii martie 1949 în diferite confruntări armate cu cadre operative și trupe ale Securității fostului regim comunist. Victimele au fost partizani în cadrul unor grupări armate de rezistență anticomunistă, de orientări ideologice diverse, care s-au organizat și manifestat în zona de sud-est a Munților Apuseni, cea mai importantă dintre ele fiind Frontul Apărării Naționale, grupare condusă de maiorul deblocat Nicolae Dabija care își avea baza în zona comunei Bistra, se spune într-un comunicat IICMER.
Prima confruntare armată a avut loc în 4 martie 1949 la Groși, un loc situat la circa zece km spre nord-est față de comuna Bistra. Aici au fost ucise cinci persoane: Cigmăian Ioan, Decean Petru, Mitrofan Lucian, Maier Iosif și Maier Elena. Victimele au fost înhumate într-o groapă comună situată chiar pe locul confruntării, mormântul fiind descoperit și osemintele recuperate în august 2015. Următoarea confruntare a avut loc în ziua de 8 martie 1949 la Bogoloaia, un loc situat la opt km spre nord față de centrul comunei Cricău, aici fiind ucise trei persoane: Popa Ștefan, Moldovan Nicolae și Pascu Cornel. Trupurile morților au fost îngropate în marginea unui părău, aproape de locul luptei, groapa comună fiind descoperită și osemintele recuperate în august 2017. Ultima luptă a partizanilor a avut loc în satul Mesentea la 9 martie 1949, aici fiind ucise două persoane: Gligor Traian și Mârza Traian. Cadavrele acestora au fost îngropate împreună în grădina unei case din sat, mormântul fiind descoperit și osemintele recuperate în iunie 2016.
Operațiunile care au prevăzut deshumarea și recuperarea osemintelor luptătorilor anticomuniști s-au desfășurat în strânsă conlucrare cu Parchetul Militar, instituție care a fost sesizată în prealabil de IICCMER în privința acestor omoruri și a locurilor unde victimele au fost înhumate, pentru fiecare caz în parte fiind deschis la vremea respectivă un dosar de cercetare penală. Rămășițele pământești recuperate din gropile comune au fost examinate la Serviciul de Medicină Legală din cadrul Spitalului Județean Alba, aici fiind stabilită identitatea pentru cele cinci victime descoperite la Bistra. Pentru scheletele recuperate de la Mesentea și Cricău, identitatea persoanelor a fost stabilită prin analize comparative de ADN, efectuate la INML București.
Reînhumarea celor zece luptători anticomuniști a avut loc la Alba Iulia în ziua de 23 august 2018, începând cu ora 12,30, ceremonia fiind organizată de Primăria mun. Alba Iulia. Această instituție a suportat toate cheltuielile pentru proiectarea și construirea ansamblului funerar ce va adăposti sicriele cu osemintele victimelor. Acesta a fost amenajat lângă Monumentul Rezistenței Anticomuniste, situat în curtea Catedralei Unității Naționale aflată pe Platoul Romanilor. Serviciul religios a fost celebrat de către ierarhi și preoți de la Arhiepiscopia Ortodoxă de Alba Iulia, Arhiepiscopia Greco-Catolică de Alba Iulia și Făgăraș și Arhiepiscopia Romano-Catolică de Alba Iulia. În cadrul ceremoniei au fost prezentate și cuvenitele onoruri militare. Acest important eveniment al memoriei rezistenței anticomuniste a fost programat să coincidă cu lucrările celui de-al XXV-lea Congres al Asociației Foștilor Deținuți Politici din România, care se desfășoară la Alba Iulia în perioada 22-24 august 2018.
BIOGRAFIILE VICTIMELOR
CIGMĂIAN IOAN. Născut la 9 septembrie 1908 în satul Gelmar, oraș Geoagiu, jud. Hunedoara. Părinții săi au fost Cigmăian Nicolae și Mocsa Elena, țărani din Gelmar, care au avut împreună trei copii, două fete, Fica și Maria, și pe Ioan. Acesta s-a căsătorit la 3 februarie 1928 cu Rus Marc Sabina din Gelmar, de care a divorțat în 17 octombrie 1947, având împreună un copil, Aurel, decedat. Cei care l-au cunoscut spun că de meserie a fost lăcătuș-mecanic dar se ocupa de comerțul ambulant cu animale și alte produse. După divorț a locuit împreună cu Adămuț Sabina în localitatea Șibot din jud. Alba. Aici a fost arestat pentru propagandă împotriva regimului comunist, fiind închis în arestul Securității din Cugir de unde a reușit să evadeze. Împreună cu alte persoane a plecat în munți și s-a alăturat grupării maiorului Dabija. A murit la 4 martie 1949 în lupta de la Groși (comuna Bistra).
DECEAN PETRU. Născut la 17 august 1926 în comuna Mihalț, jud. Alba. Părinții săi au fost Decean Florian și Mârza Maria, țărani mijlocași. Aceștia au avut împreună trei copii, două fete, Ana și Maria, Petru fiind singurul băiat. Urmează școala primară de patru clase în satul natal, după care, în 1937, intră la Liceul confesional Sf. Vasile din Blaj pe care îl absolvă în 1945. În liceu devine membru în organizația de tineret a Partidului Național Țărănesc. Din toamna lui 1945 urmează cursurile Facultății de Drept din Cluj. Aici, datorită frecventelor participări la manifestațiile studențești cu caracter politic anticomunist, intră în atenția Siguranței, care l-a reținut și interogat în mai multe rânduri. Această situație l-a determinat ca în al doilea an de studii să se transfere la Facultatea de Drept din București, unde devine un membru marcant în cadrul organizației tineretului național-țărănist alături de Corneliu Coposu. A lucrat și ca secretar într-un cabinet de avocatură, iar în anumite împrejurări a fost una dintre gărzile de corp ale lui Iuliu Maniu. Datorită activității politice desfășurate a inceput să fie urmărit, iar pentru a evita arestarea, din a doua jumătate a anului 1947 s-a văzut obligat să nu mai poată frecventa cursurile facultății și să rămână ascuns în capitală, schimbând mereu locuințele. La sfârșitul anului 1948 a decis să treacă la lupta armată împotriva regimului, alăturându-se Organizației Frontul Apărării Naționale. Nu a fost căsătorit. A murit la 4 martie 1949 în lupta de la Groși (comuna Bistra).
MAIER IOSIF și MAIER IDA ELENA. Maier Iosif s-a născut în 19 martie 1905 la Blaj, jud. Alba, părinții săi fiind Maier Emeric și Buni Olivia. De profesie era mecanic, iar după unele surse a lucrat la CFR. Avea stagiul militar satisfăcut și gradul de sergent în rezervă. În 8 iulie 1929 s-a căsătorit cu Topfner Ida Elena din Teiuș, jud. Alba, născută în București la 18 februarie 1908, fiica lui Topfner Mihail și a lui Câmpean Elena. După căsătorie, soții Maier au locuit în Teiuș. Au fost implicați în rezistența anticomunistă, acordând sprijin unor organizații clandestine din zonă care se opuneau regimului. Fiind descoperiți și pentru a nu fi arestați, și-au părăsit domiciliul și sau refugiat în munți, alăturându-se organizației maiorului Dabija. Au murit amândoi la 4 martie 1949 în lupta de la Groși (comuna Bistra).
MITROFAN LUCIAN. Născut în 7 februarie 1929 la Alba Iulia. Părinții săi, Mitrofan Ioan și Boancheș Ioana, erau țărani din satul Hăpria, jud. Alba. Aceștia au avut împreună șapte băieți, Lucian fiind al cincilea născut. A absolvit școala primară de patru clase și mai târziu s-a calificat la locul de muncă ca vulcanizator la un atelier din Alba Iulia. Nu a fost căsătorit. A fost membru activ în organizația de tineret a Partidului Național Țărănesc, motiv pentru care, fiind urmărit de autorități, în februarie 1948 a fost nevoit să plece de acasă și să stea ascuns pe la diverse cunoștințe. În vara anului 1948 a fost arestat și anchetat în două rânduri de Siguranța din Alba Iulia, însă în cele din urmă a plecat în munți și a devenit partizan în cadrul organizației Frontul Apărării Naționale. A murit la 4 martie 1949 în lupta de la Groși (comuna Bistra).
GLIGOR TRAIAN. Născut la 18 aprilie 1923 în comuna Livezile (fostă Cacova), jud. Alba. Părinții săi au fost Gligor Irimie și Muntean Ana, care au avut împreună patru copii, trei băieți și o fată, în prezent toți fiind decedați. În ordinea venirii pe lume, aceștia au fost Virgil, Gheorghina, Gherasim și Traian. Familia era încadrată în categoria țăranilor mijlocași, având în proprietate o anumită suprafață de pământ și mai multe animale. Casa familiei s-a aflat în satul Livezile, vechiul imobil fiind demolat în anul 1980 și înlocuit, pe același amplasament, cu altă construcție. Gligor Traian a urmat cinci clase primare după care a rămas lângă familie, ocupându-se cu agricultura și creșterea animalelor. Se cunoaște că a fost încorporat în armată pentru îndeplinirea stagiului militar, însă nu se știe când a revenit acasă. Cert este că la sfârșitul anului 1948 el era deja plecat în munți, fiind alături de partizanii din gruparea condusă de Ștefan Popa. Nu a fost căsătorit. A murit la 9 martie 1949 în lupta din satul Mesentea, comuna Galda de Jos.
MÂRZA TRAIAN. Născut la 15 decembrie 1925 în satul Galtiu, comuna Sântimbru, jud. Alba. Părinții săi au fost Mârza Ioan și Crișan Eudochia, aceștia având împreună patru copii, doi băieți și două fete, toți fiind decedați. Familia avea o stare materială relativ bună, fiind încadrată în categoria țăranilor mijlocași, iar tatăl fusese primar la Galtiu în timpul guvernărilor liberale din perioada interbelică. A urmat șapte clase primare în localitatea natală după care a rămas lângă părinți, ocupându-se cu agricultura și creșterea animalelor. Mârza Traian a fost încorporat în armată pentru satisfacerea stagiului militar într-o unitate militară din București, unde a dobândit gradul de sergent. Din convingeri politice, în octombrie 1948 a dezertat din armată, s-a întors în localitatea natală și în scurt timp s-a retras în munți, alăturându-se partizanilor din gruparea lui Ștefan Popa. Nu a fost căsătorit. Fratele său, Mârza Aurel (n. 1920-d. 1988), absolvent al Facultății de Medicină din Cluj, a fost arestat în septembrie 1948 pentru activitate contrarevoluționară, executând aproape 14 ani de detenție în mai multe închisori și lagăre de muncă. Mârza Traian murit la 9 martie 1949 în lupta din satul Mesentea, comuna Galda de Jos.
POPA ȘTEFAN. Născut la 10 decembrie 1920 în satul Bucerdea Vinoasă, com. Ighiu, jud. Alba. A fost fiul preotului ortodox Popa Ioan, născut în Măhăceni, şi a lui Victoria Crișan, născută în Decea. Absolvent al Liceului Titu Maiorescu din Aiud și al unei Școli Militare din București. A fost ofițer în Armata Regală la arma vânători de munte și veteran de război. La începutul carierei militare a fost instructor la Școala Militară de Subofițeri de Infanterie din Lipova. În 1942 se afla într-un centru de instrucție situat în zona orașului Cernăuți, iar în 1944 îl regăsim ca sublocotenent în cadrul Batalionului I Pionieri de Munte din Aiud. După terminarea războiului și întoarcerea de pe front s-a înscris la Facultatea de Drept din Cluj. Ca student, și-a manifestat sub diferite forme opoziția față de regimul politic instaurat în țară. Din acest motiv, în primăvara anului 1948, când era student în anul III, era căutat de Siguranță, fiind dat în urmărire pe țară. Pentru a scăpa de arestare, în iulie 1948 s-a refugiat în Munții Apuseni, în zona Vârfului Capra situat în apropiere de comuna Întregalde, aici punând bazele unui grup de rezistență armată anticomunistă care avea rețele de susținere în mai multe localități din zonă. Ultimul domiciliu l-a avut în satul Decea, com. Mirăslău, jud. Alba. Nu a fost căsătorit. La părinți au fost cinci copii, trei băieți (Aurel, Ștefan, Andrei) și două fete (Constanța și Lia Geta), în prezent toți fiind decedați. Ceilalți doi frați, Aurel și Andrei, au fost condamnați politic, executând diferite pedepse privative de libertate în unele închisori și lagăre de muncă. Popa Ștefan a murit la 8 martie 1949 în lupta de la Bogoloaia (comuna Cricău). La 3 aprilie 1949, după ce a fost ucis, a fost condamnat în contumacie de Tribunalul Militar din Cluj la 15 ani de muncă silnică.
MOLDOVAN NICOLAE. Născut la 9 decembrie 1924 în Teiuș, jud. Alba, părinții săi fiind Moldovan Aurel și Ana. Tatăl a fost ceferist și a murit în vara anului 1949. A absolvit Liceul Titu Maiorescu din Aiud după care și-a satisfăcut stagiul militar, fiind trecut în rezervă cu gradul de soldat. A urmat apoi timp de trei ani cursurile Facultății de Drept din Cluj unde s-a manifestat ca opozant anticomunist. Ca să evite arestarea, în august 1948 a dispărut de la domiciliu alăturându-se grupării lui Ștefan Popa. În 1947 s-a căsătorit cu Elisabeta Vale din satul Cetea (n. 1921-d. 1997), absolventă a Facultății de Medicină din Cluj, promoția 1948. Căsătoria civilă s-a desfășurat în condiții de semiclandestinitate, fiind oficiată în satul Benic, astăzi aparținând de comuna Galda de Jos. Nicolae și Elisabeta au avut împreună doi copii, Ana Maria și Nicolae, amândoi fiind decedați. A murit la 8 martie 1949 în lupta de la Bogoloaia (comuna Cricău).
PASCU CORNEL. Născut la 1 aprilie 1923 în satul Benic, com. Galda de Jos, jud. Alba, fiind fiul lui Pascu Simion și Maria. La părinți au fost trei frați: Cornel, Ioan și Petru. Cornel a fost necăsătorit și nu a avut urmași, iar Ioan a fost căsătorit dar nu a avut copii. Al treilea frate, Petru, a fost membru într-o organizație de rezistență anticomunistă, fiind arestat și condamnat în octombrie 1949 la o pedeapsă de 10 ani muncă silnică și confiscarea averii. A murit la penitenciarul din Gherla în aprilie 1953, necunoscându-se locul unde a fost îngropat. Pascu Cornel a absolvit Școala Normală și a fost învățător în satul Ghioncani din comuna Întregalde. A satisfăcut stagiul militar, eliberându-se din armată cu gradul de sergent. Era membru P.N.Ț. din 1939, iar după 23 august 1944 a depus eforturi pentru reorganizarea partidului în zonă. Deoarece la domiciliul său au fost găsite materiale de propagandă ale P.N.Ț., a fost exclus din învățământ și condamnat la trei luni de închisoare, fiind închis la penitenciarul din Alba Iulia. În 1948 a aderat la organizația anticomunistă Frontul Apărării Naționale, condusă de maiorul Nicolae Dabija. A participat la lupta de la Bistra (Groși) din 4 martie 1949, dar a reușit să scape din încercuirea Securității, refugiindu-se împreună cu alte persoane în zona unde se aflau cantonați membrii organizației lui Ștefan Popa. A murit la 8 martie 1949 în lupta de la Bogoloaia (comuna Cricău).