Jurnal din vremea Coronavirus – așa se intitulează dialogul (nu scriu taifasul, să nu pară neserios în asemenea vremuri serioase), dintre mine și Marius Tucă în cadrul emisiunii sale de la Mediafax Marius Tucă Show, transmis în direct în fiecare seară de la ora 18 la 18.30. Marius Tucă, mai erou decît mine, va fi în studio, iar eu, acasă, unde Adrian Sârbu mi-a amenajat un studio de parcă aș fi președintele Americii în comunicare solemnă cu națiunea și nu un biet pensionar care caută să întrețină optimismul multor cunoscuți loviți de pesimismul de Sfîrșit al Lumii.
Apropo de Sfîrșitul Lumii. Mă întreabă unii cum îl întîmpin eu. Cum să-l întîmpin altfel decît lucrînd la terminarea cărții despre Decembrie 1989. M-am gîndit că dacă tot vine Sfîrșitul Lumii să mai am încă o carte, chiar dacă nu tipărită.
Cînd vor veni extratereștrii pe planeta noastră moartă de Coronavirus (fără nici o problemă, deoarece ei vor fi din tablă) și se vor apuca de verificat cu ce se ocupau locuitorii acestei planete, poate dau și de cartea mea. Luîndu-mă după titlul emisiunii, voi scrie pe cristoiublog.ro însemnări din vremea Coronavirus, în paralel cu zicerile din jurnalul meu video.
Așadar,
Era să mor de rîs, înainte de a muri de Coronavirus, citind știrea potrivit căreia Uniunea Europeană, a redactat un document de 9 (nouă) pagini în care dezvăluie că „se derulează o campanie semnificativă de dezinformare a mass-mediei de stat din Rusia și a ziarelor pro-Kremlin cu privire la COVID-19”.
Toată lume s-a întrebat, de la începutul Crizei Coronavirus, unde e Uniunea Europeană. Unde e președinta Comisiei, plătită cu bani grei de cetățenii europeni? Unde sînt comisarii europeni? Vă mai amintiți? Pe Comisia Europeană o rodea, ca să nu zic altfel, grija de statul de drept din statele membre. Pe noi ne-au pisat an de an cu MCV, cu fel de fel de Rezoluții gen pistol pus în coaste, despre lupta împotriva Corupției, despre Independența Justiției. Toate în numele apartenenței noastre la Uniunea Europeană. Toate în numele grijii Uniunii față de cetățenii români.
A venit Criza Coronavirus.
Fiecare stat al Uniunii și-a băgat picioarele în apartenența la spațiul unic european și și-a închis granițele.
Ce conta că închiderea granițelor lovea cetățenii altui stat membru al Uniunii Europene? Nu era normal, nu era de așteptat ca Uniunea Europeană să intervină, așa cum a făcut-o în cazul corupției de la noi, și să facă cu deștu țărilor respective reamintindu-le că trebuie să fie, dacă nu surori, atunci măcar solidare cu toate celelalte membre ale Uniunii?
De la Bruxelles nu s-a auzit nici măcar o șoaptă. Înalții birocrați ai Uniunii s-au ferecat prin vilele lor de lux și au amuțit, ca nu cumva să dea Coronavirus peste ei auzindu-le vocea. Unde e solidaritatea membrilor UE? Unde e conștiința spațiului comun de solidaritatea umană de care vorbeau filosofii organismului suprastatal numit UE?
Domină filosofia lui fiecare cu aia a mă-sii, știută de pe vremea cînd omul cavernelor crăpa capul celui care voia să-i ia ciosvîrta.
În multe state ale UE se simte nevoia acută de kituri de testare. Ștabii Uniunii Europene ne-au bătut la cap cu destinul comun al membrilor Uniunii, cu nevoia unor acțiuni comune, coordonate de la Bruxelles. Ar fi fost normal ca la nivelul Comisiei Europene, care trebuia să fie în ședință permanentă, tipică stării de veghe, să se facă un bilanț al kiturilor existente în toate statele membre, al măștilor, chiar și al alimentelor. După care aceste kiturile și măștile și alimentele să fie redistribuite statelor membre în funcție de cît de mare e impactul Crizei. Statele membre ale Uniunii au, puși la un loc, milioane de medici.
A încercat Uniunea să sară în ajutor Italiei oferindu-i medici din alte state membre sub semnul destinului comun? S-a oferit Germania, sora Italiei, să pună la dispoziția italienilor o parte din spitalele lor? Nu de alta, dar de decenii ni se vîră în cap că de la înființarea UE nu mai sînt italieni, germani, francezi, ci doar membri ai comunității europene. Cu chiu cu vai s-a decis închiderea granițelor Uniunii. O măsură inutilă cîtă vreme statele membre au decis fiecare să închidă granițele.
Hai să spunem că liderii UE n-au instrumentele cerute de inițierea unor măsuri de minimă solidaritate între statele membre.
Gură au însă.
A zis vreun lider al UE pînă acum că statele membre trebuie să se unească împotriva Coronavirus?
A reamintit vreunul dintre ei statelor membre că nu trebuie să se comporte mai rău ca inșii care merg la supermarket să ia hîrtie igienică cu camionul ca să aibă doar fundurile lor minima ștergere, fără să le treacă prin căpățînă că mai sînt și alte funduri care au nevoie de așa ceva? Nici vorbă.
Nu spun că Rusia nu duce o campanie de dezinformare în chestiunea Coronavirus.
Dar asta era urgența urgențelor pentru birocrații cu privilegii de lux:
Să întocmească un document care și așa nu e bun nici de hîrtie igienică, deoarece e online și pînă acum nu s-a descoperit ștergerea la fund cu Internetul. Dacă UE ar fi reacționat la lucruri mult mai importante, cum ar fi nevoia unei minime solidarități, aș fi înțeles și acest document.
Dar să pierzi timpul redactînd un document completamente inutil și prin asta ridicol (cum ajută documentul cetățenii UE să traverseze cea mai gravă Criză de la Al Doilea Război Mondial? Nu se vor mai îmbolnăvi și nu vor mai muri de Coronavirus după apariția lui?) asta mi se pare nu numai nesimțire, dar și iresponsabilitate criminală.