Primele mele ore de director al Realității tv (patron Silviu Prigoană), cele din după amiaza lui 1 februarie 2003, au stat sub puterea Breaking newsul întruchipat de prăbușirea navetei spațiale Columbia. Eram deja în biroul meu, cînd la CNN a apărut imaginea navetei îndreptîndu-se spre Pămînt. Burtiera semnala că naveta are probleme.
Realitatea preluase și ea, ca toate celelalte televiziuni, transmisia în direct de la postul american. M-am ridicat de pe scaun și dînd buzna în Regie, am zis să pună pe burtieră Naveta se prăbușește. Cei din Regie și-au exprimat nedumerirea. Păi din cîte spune CNN, naveta are probleme, nu se prăbușește. Se prăbușește! fiți siguri, am replicat, CNN știe asta, dar nu-și poate permite s-o spună pe burtieră. Noi însă ne putem permite. Și astfel Realitatea tv le-a luat celorlalte televiziuni românești smîntîna anunțînd un eveniment dramatic planetar. Sub privirile întregii omeniri, în transmisie directă, pica o navetă spațială. Naveta a picat. Am avut dreptate.
Da, dar am și riscat. Dacă nu pica? Mă văd azi îndreptățit să-mi asum riscul de a scrie că, asemenea navetei Columbia, Liviu Dragnea se prăbușește. Sau, mai precis, că asemenea navetei, a intrat deja pe traseul la capătul căruia se află dezastrul. Această afirmație se bazează pe ultimele întîmplări de la ședința ședința CEXN de marți, 19 februarie 2019. Poate că unii, dintre cei atenți la aceste întîmplări, mă vor contrazice susținînd că Liviu Dragnea nu se prăbușește, că are doar probleme. Eu însă, repet, dacă aș transmite în direct problemele șefului PSD, aș risca să pun pe burtieră: Liviu Dragnea se prăbușește. Să începem cu faptul cel mai important petrecut la ședință, îm pins în plan secund de presa noastră, mai mult sau mai puțin TeFeListă. Din surse s-a aflat că Marian Oprișan ar fi luat cuvîntul și l-ar fi atacat pe Liviu Dragnea.
Temeiul atacului l-a constituit poziția adoptată de PSD în cazul Olguța Vasilescu. Marian Oprișan a atras atenția că renunțarea la desemnarea Olguței Vasilescu e o mare greșeală a PSD în războiul cu Klaus Iohannis. Marian Oprișan a avut dreptate. În cazul Olguța Vasilescu – așa cum am scris și eu – Klaus Iohannis s-a străduit din răsputeri să arate că tot ce face împotriva desemnării face dinadins, ca un fel de Mă doare-n c… de voi, PSD-știlor, știu că n-aveți curaj să mă suspendați. Dacă Klaus Iohannis ar fi încercat cît de cît să respecte aparențele, sfidarea adusă PSD ar fi trecut abia observată. Cum însă Klaus Iohannis și-a bătut joc de PSD, invocînd pretexte dinadins puerile, să se vadă că el nu vrea, momentul a fost identificat de electoratul PSD ca un bocanc în gură dat partidului. Iar reacția PSD de resemnare, ca reacția unuia care, plin de sînge, surîde fericit bocancului. PSD are și el un electorat captiv, care-l urăște pe Bolovanul vorbitor de la Cotroceni. Acest electorat a tresărit entuziasmat la atacurile tăioase ale Olguței Vasilescu.
Și-a rămas tuflit la bîlbîielile PSD-ului în fața aroganței violente a lui Klaus Iohannis. Pe drept cuvînt, Marian Oprișan a atras atenția că PSD n-avea voie să piardă bătălia asta. Că PSD trebuia să treacă prin parlament desemnarea Olguței Vasilescu sub forma unei restructurări a Guvernului. Despre replica bălegoasă a PSD la sfidarea prezidențială mulți au scris că Olguța Vasilescu a fost scoasă din joc de Klaus Iohannis în urma unui tîrg cu Liviu Dragnea, interesat în blocarea Olguței Vasilescu, unul dintre puținii lideri PSD în stare să-i ia locul lui Liviu Dragnea la șefia partidului. Poate că reacția lui Marian Oprișan și-a avut temeiul în intuirea pericolului întruchipat de nebunia lui Liviu Dragnea de a-i lucra pe toți cei presupuși concurenți.
Poate că Marian Oprișan, cu experiența sa politică, a intuit că situația Olguței Vasilescu a fost un caz de confruntare crucială a PSD cu nevoia de a pune piciorul în prag în relația cu Klaus Iohannis. Eu însă, indiferent de motive, văd în intervenția lui Marian Oprișan, confirmată de Liviu Dragnea, începutul sfîrșitului pentru șeful PSD. Marian Oprișan a fost pînă acum un sprijin solid pentru Liviu Dragnea în bătălia cu Puciștii. Anul trecut, pe 21 septembrie 2018, Marian Oprișan declara: „Colegii nu înţeleg că problemele se discută întâi în interiorul partidului, aşa cum e normal, pentru că PSD e cel mai mare partid al ţării. Când vorbeşti despre PSD, nu poţi să te gândeşti ca la problemele tale personale.
Când vorbeşti de cel mai mare partid, trebuie să te gândeşti că dacă introduci o criză în partidul de guvernământ.” Marian Oprișan era printre puținii baroni locali, de mare influență în partid, care-l mai susținea pe Liviu Dragnea, tot mai singur prin plecarea unor baroni la ProRomânia și prin tăcerea cu tîlc a altora. Acum însă Marian Oprișan a trecut în tabăra nemulțumiților de felul în care Liviu Dragnea sacrifică PSD pentru ca el să rămînă președintele Partidului. Dacă ne gîndim că și Olguța Vasilescu și Claudiu Manda și-au dat seama că fiecare zi cu Liviu Dragnea în fruntea PSD înseamnă un nou pas al partidului în prăbușirea inevitabilă, vom avea argumentul pentru a scrie că Liviu Dragnea e deja pe traiectoria prăbușirii.
Numai că Liviu Dragnea se prăbușește trăgînd după el PSD.
P.S. Într-un text anterior, dedicat politicii externe a României, am scris despre Teodor Meleșcanu următoarele:
„Ca să se poată căpătui cu o nouă pensie de lux, de astă dată la CCR, Teodor Meleșcanu a predat Externele lui Klaus Iohannis.” A doua zi am primit de la Teodor Meleșcanu un SMS pe care, cu acceptul telefonic al domniei sale, îl public aici pe post de drept la replică: „Stimate Maestre Doresc să vă informez că am pensie specială MAE de 10 ani și nu am cum să mai primesc una orice aș face. Argumentul dumneavoastră referitor la comportamentul meu nu are deci nici o legătură cu pensia. T. Meleșcanu”