De regulă nu mă uit la televiziunile de știri. În cazul interviului acordat de Liviu Dragnea lui Mihai Gâdea la Antena 3, miercuri seara, la concurență cu meciul Anglia-Croația, am făcut o excepție.
Era prima intervenție publică mai amplă și necesară (interviul rămîne principalul mijloc al unui politician de a da seamă opiniei publice de ceea ce face și gîndește) a președintelui PSD după condamnarea cu cîntec din primă instanță.
Nu de asta l-am urmărit de-a lungul și de-a latul interviului.
M-a stîrnit noutatea ipostazei.
Liviu Dragnea se definește prin ceea ce am numit eu pîș-pîșism în spațiul public. Tot ce susține el în spațiul public lasă impresia unei ziceri pe sub mustață, ca la un taifas de bodegă, unde ipostazele tari se moaie și dispar după ora închiderii, cînd vitejii merg acasă, unde-i așteaptă făcălețul consoartei. De aceea, interviurile sale au fost cel puțin pînă acum plicticoase, moartea pasiunii și astfel a ratingurilor. De data asta Liviu Dragnea era altul decît cel pe care-l știam. Zicerea era acum a unui tip ajuns în fine la convingeri de viață și de moarte, gata să le asume chiar și în fața plutonului de execuție. Sînt de acord cu Ingrid Mocanu că tăria asta bărbătească e doar la nivel de zicere și că ea nu-l ține nici măcar cît face drumul de la ușa studioului pînă la ușa limuzinei.
Un Liviu Dragnea ferm chiar și pentru cîteva clipe era, totuși, o noutate, dacă nu chiar un miracol.
Esența interviului, confirmată apoi de lectura stenogramei, stă în revelația încercată în ultimul timp, după condamnare, probabil, de Liviu Dragnea:
Stăpînul Grupului anticonstituțional alcătuit din principalele instituții de forță ale României de azi nu e nimeni altul decît Klaus Iohannis.
Ca să vezi!
După un an și jumătate, în care acest adevăr avea evidența indiscutabilă a unei axiome, Liviu Dragnea îl descoperă și îl expune public.
Pînă la condamnare, Liviu Dragnea s-a făcut că nu știe nimic din ceea ce țese între zidurile de la Cotroceni Klaus Iohannis. Atît în intervențiile sale, cît și în mașinăria de propagandă a PSD, Klaus Iohannis era Omul cel bun din Sibiu. Nu mai departe la mitingul PSD din Piața Victoriei, așa cum am observat la vremea respectivă, deși mulțimea PSD-istă, definită prin instinct sigur, intuise că Dușmanul se numește Klaus Iohannis, Liviu Dragnea, în discursul final a evitat pe cît a fost posibil desemnarea președintelui drept Dușmanul PSD.
Miercuri seara, la capătul unei perioade care a debutat cu Scandalul caselor lui Klaus Iohannis, Liviu Dragnea l-a proclamat pe Klaus Iohannis drept Dușmanul PSD.
Președintele PSD nu s-a rezumat la desemnarea dușmanului PSD în persoana lui Klaus Iohannis.
A avansat deja notele definitorii ale Operațiunii Klaus Iohannis – Dușmanul PSD.
Prima și cea mai importantă dintre acuzații rămîne, în viziunea lui Liviu Dragnea, boicotarea anticonstituțională a Guvernării PSD:
„De şapte-opt luni de zile preşedintele, care ar trebui să fie preşedintele tuturor românilor şi care ar trebui să fie cel care mediază între puterile statului şi care coagulează în jurul lui puterile statului şi energiile pozitive din această ţară, blochează în mod constant activitatea Parlamentului, prin contestare, recontestare, retrimitere a unor legi foarte importante şi necesare şi care trebuie să intre destul de repede în vigoare, trebuiau să intre în vigoare de mult, blochează de cîte ori poate activitatea Guvernului, ameninţă guvernul, ameninţă primul ministru, participă la proteste împotriva guvernului, incită la răsturnarea ordinii constituţionale, incitînd lumea să iasă în stradă la proteste, trimite consilieri prezidenţiali să ameninţe sau să inducă teamă unui judecător de la Curtea Constituţională şi este un şir lung de încălcări ale Constituţiei care se pot pune în dreptul preşedintelui.”
Un alt argument pentru desemnarea lui Klaus Iohannis drept dușman al PSD ar fi implicarea în condamnarea lui Liviu Dragnea. La considerațile de o rară gravitate despre legătura dintre depunerea Moțiunii de cenzură și condamnare Mihai Gâdea intervine prompt și necesar pentru a obține precizări:
„Realizator: Adică, iertaţi-mă, haideţi să ne oprim un pic aici, dumneavoastră consideraţi că în condamnarea dumneavoastră preşedintele ţării este implicat direct?
Liviu Dragnea: Da. Da, asta este părerea mea, asta este părerea mea.”
A treia direcție de atac împotriva lui Klaus Iohannis e indicată de Liviu Dragnea a fi dosarele de corupție ale președintelui. Potrivit lui Liviu Dragnea, Klaus Iohannis se dă de ceasul morții pentru a pune mîna pe un al doilea mandat nu de dragul supraviețuirii la putere, nici măcar de dragul prerogativelor de lux ale funcției, ci pentru a beneficia mai departe de imunitate:
„Nu s-a vorbit foarte mult, bineînţeles că toată presa cu epoleţi nu are voie să abordeze acest subiect tabu, şi anume, acel dosar în care se reclamă faptul că a obţinut o casă într-un mod ilegal, prin fals, fals dovedit de instanţă, şi, de asemenea, cîteva sute de mii de euro pe care trebuie să le dea înapoi la statul român şi refuză să facă lucrul ăsta şi, bineînţeles, speră că o să aibă în continuare imunitate şi protecţie şi, din înălţimea Dealului Cotroceniului, să dea lecţii de morală, de legislaţie şi să vorbeasă despre penali.”
Punctul central al Operațiunii Klaus Iohannis – dușmanul PSD constă în aserțiunea că problema suspendării lui Klaus Iohannis nu s-a închis prin revocarea Codruței Kovesi. Întrebat de Mihai Gâdea despre ideea suspendării rămasă deschisă, Liviu Dragnea răspunde fără să șovăie:
„Categoric.”
Mai mul, Procesul la capătul căruia așteaptă Suspendarea e privit ca fatal, de neoprit, ca un proces legic, asemănător mersului anotimpurilor:
„La ora asta nu ştiu ce ar trebui să se întîmple ca acest demers să se oprească în toamnă. Chiar nu ştiu. Adică nu îmi dau seama ce ar putea să facă, nici nu cred că...”
Mihai Gâdea presupune că Suspendarea va fi în toamnă. Liviu Dragnea îl contrazice pentru a avansa imaginea unui Act ce poate avea loc în orice moment în această vară:
„Oricum am avut o sesiune extinsă şi nu ţin neapărat, nu vreau să îi aducem, nu este obligatoriu în toamnă, se pot întîmpla foarte multe lucruri şi am şi vorbit cu colegii mei în ultima întîlnire de la grup, luni, cînd le-am spus că era decizia să începem procedurile chiar în ziua de luni, le-am spus că pot merge în vacanţă, e vacanţa parlamentară, dar să aibă tot timpul telefoanele la ei, pentru că dacă apare ceva o să ne reîntîlnim în Parlament.”
Imaginea e cea de moment care poate interveni de acum încolo în orice clipă. Ceva asemănător unei lovituri de stat sau a declanșării unui război. Parlamentarii trebuie să aibă telefoanele la ei, pentru a se sui în primul mijloc de transport ca să ajungă la București să voteze Suspendarea.
Ar putea interveni ceva menit a opri acest proces fatal?
Răspunde Liviu Dragnea:
„Deci nu ştiu ce ar putea să se întîmple. Dacă s-ar întîmpla ceva foarte bun, dacă dintr-o dată, s-ar schimba şi ar înţelege că mai important decât mandatul dumnealui, al doilea, mai important decît interesul personal este destinul acestei ţări, sigur, putem discuta, dar nimic din ceea ce a făcut pînă acum, nimic din atitudinile de pînă acum, din acţiunile de pînă acum nu îmi dau vreo speranţă că ar putea interveni ceva.”
Ar părea că Liviu Dragnea îi întinde o mînă de ajutor lui Klaus Iohannis pentru a scăpa de Suspendare. Dacă face și drege. E o simplă manevră. Liviu Dragnea știe, ca noi toți de altfel, că Klaus Iohannis n-are cum să fie Președintele tuturor românilor. Și asta din simplul motiv că e incapabil de un asemenea efort. Condiția pusă pentru a opri fatalul proces al Suspendării ține tot de desemnarea drept dușman.
Ca toată diversiunea cu Suspendarea.
PSD nu va purcede la Suspendare.
Campania Klaus Iohannis – dușmanul PSD are nevoie însă de întreținerea vie a subiectului Suspendării. Pe post de combustibil.