Discursul lui Liviu Dragnea nu mi s-a părut deloc surprinzător și nici măcar violent. Am văzut comparația cu Ceauşescu, pe cea cu Venezuela sau delirul cu național-socialismul al inepuizabilului Cristian Tudor Popescu. Nu seamănă nici pe departe cu modelele enunțate cu atâta superficialitate istorică de o grămadă de analiști.
În primul rând, spre deosebire de Ceaușescu, Hugo Chavez sau Adolf Hitler, discursul lui Liviu Dragnea nu a mișcat deloc sala. Atunci când a cerut o reacție, în locul unui vuiet ca la Ceaușescu sau strigăte fanatice ca la Hitler, a obținut o miorlăială.
Ca om care a scris zeci, poate sute de discursuri pentru oameni politici, vă pot spune că ele sunt făcute nu numai din perspectiva mesajului ci și a emoțiilor. Iar discursul lui Liviu Dragnea nu mi s-a părut că a emoționat pe cineva. În al doilea rând, în afară de atacul la Maior, Kovesi, Coldea, pe care îl consider justificat, dar deloc nou, nu am regăsit nicio altă temă care să producă acel fior de curiozitate în privința ineditului.
De 25 de ani, multinaționalele fac bani pe spinarea României folosind cea mai importantă resursă: populația. O populație de consumatori, numai bună să plătească cea mai scumpă benzină din Europa, cele mai costisitoare alimente, inferioare din punct de vedere calitativ și să vorbească la telefon în continuu.
De 25 de ani știm că România are resurse, dar de la mărețele privatizări din epoca Năstase nu a mai verificat nimeni modul în care și-au respectat contractul de privatizare, respectiv absența totală a investițiilor în infrastructura de gaz, electricitate, comunicații.
Faptul că Dragnea ne spune acum că am vândut prost și ieftin, știm de 25 de ani. Uitându-mă la el, nu am văzut un dictator ci doar un om politic, interesat să copieze modelele din Ungaria, Polonia, Italia.
Din păcate pentru Liviu Dragnea și din fericire pentru adversarii săi, este cam târziu. În final aș vrea să remarc un lucru: faptul că discursul presdintelui PSD mi s-a părut un soi de angajament public smuls cu forța celor prezenți în sală pentru adoptarea unor măsuri de care se tot vorbește, pe care le tot criticăm, dar nu există!”, a spus Dan Andronic.