S-a întâmplat ceva cu noul președinte al Statelor Unite, Donald Trump. Bine, nu a trecut printr-un proces de educație la 70 de ani.
Tot același vocabular - probat drept cel mai sărac și ilogic al unui președinte american - îl deține. Încă se încaieră cu presa și dă interdicții de acces posturilor neprietene. Nici cu zidul cu Mexicul încă nu s-a dumirit - cât e zid și cât va fi construit, în timp ce tema cu imigranții ilegali este încă blocată prin curțile federale. Nu la asta mă refer, însă, ci la dosarele de Relații Internaționale. Și aici putem spune clar: Președintele SUA învață.
Nimeni nu poate nega inteligența speculativă a noului președinte american. Ba chiar pregătirea sa de om de afaceri, care a cunoscut cele mai înalte culmi financiare, dar și cele mai răsunătoare prăbușiri în faliment, renăscând ulterior până la a candida la Președinția SUA. Însă, ca orice businessman, Trump știe că la negociere intri furtunos cu ambiții mari și în forță, apoi, atunci când întâmpini opoziție cu adevărat majoră, te repliezi și te adaptezi la realitate, căutând profiturile în altă direcție, maximizând șansele prin adaptarea nivelului de ambiție la realitate. Donald Trump a venit cu această abilitate la Casa Albă, și acesta putea lesne să fie ghicit drept principalul său atu și prima noutate pentru un președinte extern establishment- ului și asumat anti-sistem.
Însă Președintele SUA a venit la Casa Albă fără nicio pregătire în domeniul Relațiilor Internaționale, fără să cunoască vreun dosar, cu niște teme preconcepute din program și câteva lecturi superficiale, care au făcut deliciul campaniei prin suita de gafe. La asta putem adăuga improvizația, răspunsurile cum i-au venit pe limbă, ad-hoc-crația, pe care a cultivat- o și exhibat-o Trump, spre disperarea staff-ului său, care dădea zilnic corecturi și nuanțări. Ei bine, nici în perioada de până la depunerea jurământului președintele american nu a fost prea activ sau harnic în materie, citind doar 3 (trei) din informările zilnice ale serviciilor de informații. În schimb, vicepreședintele său, Mike Pence, le-a lecturat pe toate.
Marele avantaj a fost cel al echipei. Și după plecarea lui Michael Flynn, noua echipă a administrației Trump este o administrație tipic republicană, în care mulți din cei nominalizați puteau să ocupe poziții în orice administrație, fiind susținuți de republicani și democrați, deopotrivă, la nominalizare și la vot. Rezultatul a fost o administrație serioasă, așezată, profesionistă, cu toate elementele de pregătire și experiență în politica externă, de securitate și apărare. Și am văzut primele schimbări.
Mai întâi, au apărut comunicate de presă la nivelul Departamentului de Stat și al Pentagonului. Ulterior, au apărut nuanțe la Administrație, în comunicate. Ulterior s-au afirmat public Rex Tillerson, secretarul de Stat și James Mattis, secretarul Pentagonului. Au apărut tweet-urile, comunicarea preferată a lui Donald Trump și, la Munchen, chiar discursul vicepreședintelui SUA, Mike Pence. Nu mai lipsește decât declarația formală a Președintelui Donald Trump pentru a încheia schimbarea.
Într-adevăr, pas cu pas, dar întrun timp extrem de scurt pentru o administrație, Washingtonul oficial a nuanțat și a revenit în mare măsură la pozițiile de continuitate ale Americii. E adevărat, saltul nu a fost simplu, a presupus multe constrângeri și mișcări de forță ale diferiților actori în spatele ușilor închise, însă consilierii, membrii administrației, establishment- ul și mai ales Congresul au jucat rolul potrivit pentru a determina schimbarea la Casa Albă. În plus, Președintele Trump învață.
După ce toți oamenii din jurul său, în care are încredere, au luat contactul cu dosarele, ședințele zilnice de la Casa Albă au devenit adevărate sesiuni de curs pentru președintele Trump. Nu-i vorba, ajutat și de vicepreședintele Pence – care foarte probabil va avea un rol dominant pe aceste domenii, măcar la început – Donald Trump a început săși citească informările și, împreună cu ședințele de dezbatere cu membrii administrației și consilierii săi, a început să învețe dosarele. S-a confruntat și cu primele acțiuni, mai precis cu cea în Yemen, se pregătește de cele din Irak și Siria, și a definitivat o abordare a Rusiei „în forță”, care are alte coordonate decât cele așteptate de Kremlin. Drumul e lung, relațiile internaționale nu se învață peste noapte, dar avem deja un proces în curs care e menit să-l transforme pe multimiliardarul poltron și cu gură mare de la „Ucenicul” în Președintele Statelor Unite ale Americii.