Există prevalența opiniei populare, legitimitatea, în detrimentul legalității? Da, uneori, în situații de excepție, există și este general acceptată!
De exemplu, orice revoluție (inclusiv cea română din 1989) conduce la schimbarea regimului politic cu nesocotirea Constituției acelui Stat. Așadar, deși se bucură de susținere populară, deci este legitimă, puterea instaurată prin revoluții este una nelegală. Justificarea revoluțiilor are la bază legitimitatea populară, voința poporului, exprimată atât de vehement încât prevalează în fața legalității.
Un alt exemplu de prevalență a legitimității asupra legalității este în situația creării de noi state prin scindarea unora existente (vezi încercarea catalană de independență aflată în plină desfășurare) are la bază o stare de nelegalitate: se nesocotește Constituția statului divizat prin rebeliune, dar se justifică pe voința populară. Un asemenea exemplu ar putea fi chiar și Tribunalul de la Nürnberg: au fost identificate o serie de nelegalități în constituirea și funcționarea sa. De exemplu: inculpații nu au avut drept la recurs iar procurorii și judecătorii au fost desemnați în mod parțial, de statele câștigătoare ale războiului, dintre magistrații acelor state. De remarcat că Nikicenko, judecătorul sovietic principal, participase în 1936-1938 la procesele politice înscenate de Stalin, catalogate astfel de întregul mapamond. Cei judecați de Tribunalul constituit în acest scop au fost incriminați potrivit Cartei de la Londra în ceea ce privește definiția unei crime împotriva umanității, fapte care nu existau la data comiterii lor, astfel că legea era retroactivă și încălca principiului din legea penală nullum crimen, nulla poena sine praevia lege poenali.
Apoi, Ribbentrop, Jodl și Keitel au fost judecați și condamnați pentru pactul Molotov – Ribbentrop. Cu toate acestea, Molotov, co-semnatarul pactului, nu a fost judecat, fiind încălcat astfel principiul egalității în fața legii. Tribunalul nu a avut reguli clare procesuale, ale unui stat, ci unele proprii și nici nu s-au administrat probe după reguli clare. Acestea au fost argumentele pentru care un judecător al Curții Supreme de Justiție a SUA, William Douglas, a afirmat că Aliații se făceau vinovați de „substituirea principiului cu forța” acesta susținând că: „Am crezut la vremea respectivă și cred în continuare că procesele de la Nürnberg s-au făcut fără principii… Au fost făcute legi ex post facto pentru a satisface pasiunile și dorințele vremii”. Un alt judecător al Curții Supreme de Justiție a SUA, Harlan Fiske Stone, a afirmat că procesele de la Nürnberg au fost o înscenare. „Procurorul șef american Jackson conduce la Nürnberg un linșaj la nivel înalt”, scria acesta și continua: „Nu mă deranjează ce le face naziștilor, dar nu-mi place să văd că pretinde că ceea ce conduce el este o instanță judecătorească și că procedează conform legii. Este o înscenare prea nerușinată pentru ideile mele învechite”.
Toate aceste proceduri nelegale (revoluții, noi state, tribunale special constituite în urma unor atrocități mondiale) sunt și au fost justificate și, deci, nepedepsite juridic pentru că au și au avut o legitimitate extraordinară, o susținere publică de necontestat. Pe o legitimitate nelegală au sperat să ajungă și Kovesi și Sistemul la rezultatele spectaculoase și triumfaliste, care să conducă la preamărirea propriei lor persoane, prin nesocotirea elementarelor reguli de drept material sau procesual penal. Ideea confiscată de Sistem, „lupta anticorupție”, le-a fost scutul de legitimitate până acum, pentru că poporul nu știa legea, nu poate cunoaște probele sau faptele reale ale celor aruncați de Ei în pușcării pe culoare comandate.
Rămâne de văzut dacă ideea „luptei anticorupție” va fi suficientă în continuare încât să o protejeze pe ea și acoliții săi de răspunderea pentru încălcările grosolane pe care le constată zi de zi întregul popor. Eu cred că NU.