În 1990, în urma loviturii de stat neo-comuniste, am început s? scriu contra clicii lui Iliescu.
Mineriadele ?i statul ideologic-poli?ienesc radicalizaser? mul?i intelectuali. Era greu, era periculos, dar sim?eam în jur un val de optimism, de solidaritate, de speran?? c? barca ruginit? va ajunge cumva la ??rm. Eram prizonierii comuni?tilor, era s?r?cie, erau manipul?ri grosolane, dar z?rile p?reau deschise. Visam la Europa, la libertate ?i la o Românie normal?, cu legi ?i reguli democratice. În acea perioad?, ca mai to?i jurnali?tii, am început s? fiu amenin?at — inclusiv cu moartea. În 1996, în ciuda sprijinului kaghebist ?i-a complicit??ii popula?iei dezorientate, Iliescu a trebuit s? lase puterea. Începând cu 1996, am scris contra lui Emil Constantinescu. Speran?ele erau prea mari, iar omul prea mic. Împleticindu-se în p?ienjeni?ul nesfâr?itelor intrigi bizantine, lipsit de sim? practic ?i de viziune, prost sf?tuit, ?i-a încheiat mandatul în mod lamentabil. Am fost constant aten?ionat c? nu în?eleg m?re?ia planurilor preziden?iale ?i c? nu pricep cum e cu politichia. Am încasat loviturile ?i am mers înainte cu criticile. Dup? patru ani de speran?e irosite, de ced?ri ?i complicit??i ru?inoase, Iliescu a recuperat o Românie înc? mai costeliv?, mai obosit?, mai incapabil? s? în?eleag? mersul lumii. Cred ?i acum c? sub Emil Constantinescu am pierdut totul, de?i aveam în mân? numai a?i: de la contextul interna?ional, la dorin?a de schimbare a popula?iei. Din 2000, am revenit cu atacurile la Iliescu. De data aceasta, î?i g?sise un aliat redutabil: Adrian N?stase. Autoritar, abil, dornic ?i capabil s? resuscite economia aflat? în colaps, a e?uat amatoristic. L?comia pantagruelic? ?i arogan?a nem?surat? l-au transformat în ?inta urii populare. Prin compara?ie cu zâmb?re?ul ?i iezuitul Iliescu, N?stase întruchipa R?ul absolut: corupt, vanitos ?i dispre?uitor, el nu putea s-o sfâr?easc? bine — în ciuda calit??ilor sale reale ?i a rezultatelor economice notabile. Intolerant, N?stase ?i-a asmu?it haidamacii, din pres? ?i din diverse institu?ii ale statului, ?i contra mea. Iar am fost amenin?at cu moartea. Prin 2003, am descoperit cu surprindere c? exista un politician care vorbea limba din articolele mele ?i ale celor câ?iva prieteni ai mei. Era limba reformei radicale, a moderniz?rii statului, a pro-europenismului decis ?i a pro-americanismului f?r? ezit?ri: Traian B?sescu. Asemeni multor intelectuali — majoritatea lor, ast?zi, l-ar vrea mort — am considerat c? e o agend? care trebuie sus?inut?. A survenit tr?darea lui T?riceanu. Din acel proiect ce promitea s? ne salveze definitiv s-a ales praful ?i pulberea. Apoi, ca într-un blestem, castelul din c?r?i de joc s-a ruinat: au urmat suspend?rile, voturile aberante, alian?ele contra naturii, campaniile atroce prin televiziunile fo?tilor securi?ti, amenin??rile, injuriile, transformarea intelectualilor care se înc?p??ânau s? nu abandoneze iluziile anului 2004 în paria, în r?u-f?c?tori ?i du?mani ai poporului. Dup? aproape un sfert de veac, m-am întors în punctul de plecare. Dar mult mai r?u decât în 1990. Atunci, erau destui in?i care comunicau în aceea?i limb?. Ast?zi, au r?mas cam câ?i ?tiutorii de Ter Sami, dialectul limbii lapone despre care se spune c?-l vorbesc doar doi oameni.