Ultimele zile au arătat tenacitatea și eficiența rezistenței kurde la Kobani, în pofida superiorității militare pe care militanții Statului Islamic o au din punctul de vedere al numărului de combatanți, dar mai ales din punctul de vedere al avantajelor în ceea ce privește tehnica militară.
Luptătorii Statului Islamic, beneficiind de resurse financiare enorme, resurse ce provin mai ales din exploatarea rezervelor petroliere din zonele pe care le controlează în Irak și Siria, au astăzi la dispoziție armament modern, tancuri, artilerie și rachete de ultima generație. Asediații din Kobani beneficiază mai ales de armament ușor, armament nesuplimentat până în urmă cu două zile, atunci când Statele Unite ale Americii, în pofida opoziției Turciei, au reușit aprovizionarea aeriană a asediaților din Kobani cu alimente și armament. Apoi, în noul context zonal, Ankara a permis kurzilor irakieni să intre în Kobani, alăturându-se astfel celor care de mai bine de o lună rezistau asaltului jihadiștilor.
Turcia, care pentru mai mult de două săptămâni și-a interpus trupele între luptătorii kurzi din Kobani și luptătorii kurzi care încercau să se alăture asediaților, consideră că atât ISIS cât și PKK (Partidul Muncitorilor din Kurdistan) sunt organizații teroriste, și deci sprijinirea uneia echivalează cu sprijinirea celeilalte.
De fapt, istoria acestei realități, care devine astăzi tot mai vizibilă pentru opinia publică internațională, este una foarte veche, și ea își are originile în momentul destrămării Imperiului Otoman. Prin Tratatul de pace de la Sevres din anul 1920, tratat prin care Impriul Otoman dispărea, se acorda o perioadă de un an de autonomie teritoriilor anatoliene locuite de kurzi, urmând că în anul 1921 să fie organizat un referendum privind independența Kurdistanului turc. Acest referendum nu a mai avut loc niciodată. Kurdistanul turc a reprezentat o zonă, în care, de pildă, accesul străinilor a fost total interzis în perioada 1925-1965.
Populația kurdă este răspândită astăzi în Irak, Iran, Turcia, Siria, Azerbaijan și Armenia. Statisticile fiind neclare, nu știm decât cifra minima posibilă a kurzilor din zonele menționate, adică cel puțin 20 de milioane.
În luna iunie a acestui an, primul ministru al Israelului, B. Netanyahu, susținea necesitatea constituirii unui stat kurd în Irak, Statele Unite ale Americii nu au confirmat niciodată o asemenea posibilitate. Este cert însă - în contextul din urmă cu circa un an, context în care rebeli ISIS se apropiau chiar de Bagdad - singura entitate politico-militară, coerentă în acel moment în Irak, era cea din zonă de nord, cea care care își exercită autoritatea în Kurdistan.