Am tot spus-o și nu doar eu, ci mai toți jurnaliștii care au reușit să nu se lase înjugați la teleaga (ah, limba română, draga de ea!) Binomului: DNA nu a fost decât brațul înarmat al Statului Paralel.
Metodele prin care au fost măturați indezirabilii din calea Statului Clandestin au fost și sunt unele care țin de metodele infracționale numite în Codul Penal „cercetare abuzivă”, „supunere la rele tratamente”, „tortură” și „represiune nedreaptă”. Încet, dar sigur, această construcție care îmbină diabolicul cu patologicul se prăbușește. Să vedem de ce nu ar fi deloc moral ca șefa DNA, Laura Codruța Kovesi, să nu mai apuce să fie protagonista - martoră a acestei prăbușiri.
Totul a început în 2005. Pe atunci, Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT), organism aflat sub conducerea președintelui Traian Băsescu, recent ales la acea data, a emis Hotărârea nr. 17/28.02.2005, rămasă secretă până în ziua de astăzi, prin care corupția a fost trecută în categoria amenințărilor la adresa securității și inclusă în structura Strategiei de securitate națională.
Așa cum am mai scris, ba chiar m-am și adresat unor parlamentari europeni, la Bruxelles, „în baza acestei Hotărâri a CSAT și a Legii 51/1991, privind securitatea națională a României, lege care nu conține nicio mențiune explicită cu privire la corupție ca având legatură cu siguranța natională, între Serviciul Român de Informații și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-au încheiat Protocoale și Planuri de Colaborare.
Aceste documente, rămase și ele secrete ca și Hotărârea CSAT, au însemnat implicarea ofițerilor de informații în procedurile penale, elaborarea rechizitoriilor și supravegherea modului în care se finalizează un dosar în instanță. S-au constituit astfel celebrele „echipe mixte”, prin care ofițerul de informații a fost introdus în activitatea judiciară.
Echipa procuror-polițist, constituită legal, potrivit Codului de Procedură Penală, a fost ilegal extinsă. A devenit o echipă compusă din ofițer de informații, procuror și polițist. Astfel, Codul de Procedură Penală, o lege organică, a fost modificat de o Hotărâre a CSAT, de Protocoalele și Planurile de Colaborare, toate secrete. CSAT, SRI și ÎCCJ, prin modificarea procedurii penale, au legiferat astfel, în condițiile în care, potrivit Constituției, unica autoritate legiuitoare a ţării este Parlamentul.
În această formulă, procurorjudiciarist- securist, echipele mixte s-au pus pe făcut dosare adversarilor Sistemului, ai Statului Paralel, de cele mai multe ori unul clădit pe denunțuri smulse cu forța sau falsificarea probelor.”
Să rămânem la ultima sintagmă, la „falsificarea probelor”! Laura Codruța Kovesi a declarat marți, în fața Secției de procurori a CSM, în combaterea punctul 18 din raportul în baza căruia ministrul Justiției i-a cerut revocarea: „Nu se falsifică probe în DNA. Nu există dovezi că s-au falsificat probe. Se face trimitere la o încheiere a Înaltei Curți că s-au falsificat anumite convorbiri. Erau erori materiale în redactarea unor cuvinte sau pasaje care au fost refăcute de procuror. Sunt responsabilitatea exclusivă a procurorului de caz. Nu procurorul șef face transcrierile.”
Șefa DNA a mințit sfruntat în fața Secției de procurori a CSM! Cazul la care s-a făcut trimitere la acel punct 18 din Raport este cel din Dosarul Paltin Sturdza. În acest dosar, acum un an, judecătoarea Francesca Vasile de la Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat stenogramele convorbirilor din acest dosar. Motivul? Unul halucinant!
Să-l revedem, așa cum a fost el consemnat în EvZ: „Paltin Sturdza și avocații săi au identificat nu mai puțin de 1.000 de astfel de alterări în interceptări, după ce au confruntat transcripturile din rechizitoriu cu înregistrările făcute de prinț, confiscate la percheziții. Așa s-a întâmplat întro mulțime de alte cazuri, astfel încât transcripturile de la dosar încurcă un interlocutor cu altul, respectiv pe Ioan Adam cu Paltin Sturdza, manipulează fonetica într-un sens total diferit față de cel real, schimbă ordinea cuvintelor în așa fel încât dintr-o afirmație banală fraza se transformă în ceva incriminator.”
Un singur exemplu că nu este vorba despre „erori materiale”, ci despre falsuri cu intenție: sintagma folosită de Paltin Sturza „faza a doua” a devenit în transcriptul de la dosar „șpaga a doua”. Pentru orice om sănătos și de bună credința este limpede că o confuzie generatoare de eroare materială este exclusă, pentru că distanța fonetică dintre „faza” și „șpaga” este cât aceea dintre „Kovesi” și „Justiție”, adică una enormă.
Drept urmare, a fost începută urmărirea penală împotriva procurorului Marius Iulian Nica și a ofițerul de poliție judiciară Ciprian Feticu pentru represiune nedreaptă, inducerea în eroare a organelor judiciare, fals, abuz în serviciu și cercetare abuzivă. Evident, cei doi au spus că de falsificarea transcripturilor s-ar fi ocupat SRI, făcând abstracție de faptul că probele au fost acceptate ca valide și introduse în dosar de către procuror, el a semnat, iar asta îl face vinovat în aceeași măsură cu eventualul falsificator de la SRI sau de pe stradă.
Nu am dat decât un singur exemplu de fals de probe „în DNA”, după cum se exprimă Kovesi, iar cine dorește mai multe să revadă mailurile dintre „cucveauamov” și Sebastian Ghiță, în care șefa DNA îl învăța pe cel din urmă cum să confecționeze probe false împotriva lui Sorin Ovidiu Vîntu, sau să revadă înregistrările cu procurorul Zdreanță, de la unitatea de elită DNA Ploiești.
Drept pentru care mie mi s-ar părea de-a dreptul frustrant și imoral dacă președintele Johannis ar accepta propunerea ministrului Justiției, Tudorel Toader, și ar revoca-o din fruntea DNA pe Laura Codruța Kovesi, pentru a o trimite apoi în vreun post diplomatic în vreo țară paradisiacă, pe un salariu de mii de euro. Corect este ca șefa DNA să fie în Cetatea Balivernei în timp ce ea se prăbușește, să vadă și să-și vadă ruina.
Nu, nu mă refer la minciunile – mai zise în vorbirea curentă și „baliverne” - pe care Kovesi le-a rostit senin marți, la CSM, ci la splendida și plina de tâlc nuvelă „Prăbușirea Balivernei”, a lui Dino Buzzati.