La o primă vedere, recenta decizie a președintelui Klaus Iohannis de a o numi în funcția de judecător la Curtea Constituțională pe fosta sa consilieră, Simina Tănăsescu, ar putea surprinde. Zvonurile de pe piața media dădeau drept sigure alte variante, unele în care niște oameni care trec drept apropiați cercului de Putere al președintelui să fie recompensați cu acest post, pe de o parte, iar pe de alta, să asigure o mai marte influență în rândul celor 9 judecători ai Curții.
Pe rând, au fost dați drept beneficiari siguri ai mandatului de 9 ani la CCR Cristina Tarcea, președintele ÎCCJ, Laura Codruța Kovesi, fosta șefă a DNA și, pe ultima sută de metri, cu puțin înainte de trecerea din fruntea PG la pensie, Augustin Lazăr. Ar fi apărut cumva firească oricare dintre cele trei variante, într-o țară în care Puterea se dispută pe găști, cu cuțitele în mâini, adversarii se elimină prin orice mijloace, iar tovarășii de drum se recompensează. Când colo, surpriză! Să vedem de ce doar la o primă vedere, așa cum spuneam din prima!
Ca o ironie a sorții, profesorul universitar de drept Simina Tănăsescu, fost consilier prezidențial pe probleme juridice, a ajuns la CCR pe locul lăsat liber la sfârșit de mandat de Petre Lăzăroiu. Astfel, ea îi succede omului din cauza căruia a părăsit prin demisie Palatul Cotroceni. În vara anului trecut, în contextul deciziei prin care CCR i-a oferit lui Klaus Iohannis scuza legală de tip „nu a avut încotro” de a o revoca pe Laura Codruța Kovesi, judecătorul Lăzăroiu a relatat public o discuție foarte bizară pe care a avut-o cu consiliera Tănăsescu, la cererea ei și în numele președintelui țării. Mesajul transmis de consilieră în acea ocazie, catalogat de ea însăși drept „o sarcină ingrată”, fără a fi fost unul de amenințare explicită, era construit în jurul ideii de posibilă revocare de la CCR a lui Lăzăroiu prin decret al președintelui țării.
Imediat după ce judecătorul constituțional a dat totul în vileag, Administrația Prezidențială a anunțat că Simina Tănăsescu era în concediu și că discuția pe care a avut-o cu Petre Lăzăroiu a fost una privată, fără nicio legătură cu instituția președintelui. Trei zile mai târziu însă, la întoarcerea din concediu, Simina Tănăsescu a demisionat din funcția de consilier prezidențial. Cel mai probabil, demisia i-a fost solicitată pentru că scandalul se întețea. La acea vreme, totul a părut a fi sacrificarea de către Klaus Iohannis a unui om care a încercat, la ordin sau din proprie inițiativă, acționarea unei pârghii la CCR, în vederea păstrării Laurei Codruța Kovesi în funcția de șef al DNA. Din toată povestea asta, șleahta adulatorilor lui Kovesi, adică grosul electoratului tefelist vânat de Iohannis, a avut toate motivele să creadă că președintele „a făcut tot ceea ce a putut!”. Odată acreditată această senzație, Iohannis a putut să aștepte liniștit decizia CCR, după care, la fel de liniștit, sub semnul lui „trebuie să respect Legea, nu am încotro!”, să semneze decretul de revocare al Zeiței Neprihănite din jilțul de șefă al Olimpului Anticorupției. Ceea ce a și făcut!
Am astfel toate motivele să cred că Simina Tănăsescu a jucat, cu sau fără voia ei, într-o telenovelă care a țintit salvarea imaginii lui Klaus Iohannis în ochii electoratului său de pe Facebook. Cealaltă variantă, cea pe care o exclud, este aceea în care acțiunea de intimidare a judecătorului CCR ar fi fost fie una pe cont propriu, fie una inabil executată la ordin. În acest caz, odată scăpat prin demisie de un asemenea personaj compromițător, Klaus Iohannis nu s-ar mai fi preocupat de soarta Siminei Tănăsescu, cu atât mai puțin să-i găsească o funcție de anvergura celei de la CCR. Faptul că a fost aleasă în detrimentul celorlalți trei indică importanța fostei consiliere în povestea din care, la început, s-a crezut că a ieșit cumva pedepsită, alungată de președinte. Prin această strategie, președintele Iohannis a reușit eliminarea Laurei Codruța Kovesi fără a suporta și costurile generate de pierderea sprijinului adepților Poliției Politice.
Doar existența acestei scenete, urmată de demiterea Laurei Codruța Kovesi de la vârful DNA, poate că nu m-ar fi îndreptățit să emit atât de ferm opinia formulată mai sus. Nu aș fi făcut asta, dacă nu mi-aș fi amintit unele detalii ale episodul trecerii în rezervă a generalului SRI Florian Coldea.
Propunerea directorului SRI, Eduard Hellvig, s-a materializat instantaneu, imediat după înaintarea ei la Cotroceni în dimineața zilei de marți, 17 ianuarie 2017, în decretul care l-a transformat pe Florian Coldea într-un civil. Nimeni nu se aștepta ca Iohannis, un as al tergiversărilor cu orice preț, chiar și acela al căderii în absurd și ridicol, nici nu va clipi atunci când îl va trimite la plimbare pe generalul Florian Coldea. Așa cum am mai relatat din surse mai mult decât serioase, paralizat de consternare atunci când a fost anunțat că președintele l-a trecut în rezervă și nu i s-a dat doar o pălmuță peste degetele băgate până la umăr în viețile a milioane de oameni, lui Coldea i s-au tăiat picioarele, s-a clătinat și a căzut flasc pe o margine de scaun. I-au trebuit minute bune să-și revină. Era sincer în uluiala sa. Știa că nicio dezvăluire, oricât de gravă, așa cum erau cele denunțate de Sebastian Ghiță despre el, nu te poate arunca la tomberon în România dacă ești pe placul și spre folosul beneficiarilor Sistemului.
În momentul șocului a înțeles că nu gravitatea spuselor lui Ghiță l-a pus pe tobogan, ci voința lui Klaus Iohannis și a celor de deasupra lui, oricine ar fi fost ei. Să nu uităm, la acel moment, Donald Trump câștigase alegerile, era declarat al 45- lea președinte al SUA și chiar în acele zile își începea jobul la Casa Albă. Cum, și-o fi spus Coldea în acele momente, din banal primar de provincie l-am făcut președinte, i-am arestat și i-am anihilat pe toți cei care îi stăteau în cale și el așa mă recompensează? Ce Iudă! M-a vândut pe 30 de arginți! Chiar era și este convins de rolul mesianic pe care l-a deținut atunci când a transformat societatea românească în „câmp tactic”, atunci când, deservit de Kovesi, făcea, desfăcea și curma vieți și destine. Nu la multă vreme după ce i-a trecut sezonul din SRI, avea să vorbească despre viziunea sa patologică și să-i prevadă un destin tragic celui care l-a „trădat pentru 30 de arginți”. Adică, un Iuda modern, l-a trădat pe el, pe Coldea, un Mesia întrupat cu vipușcă și epoleți în boscheții de la liziera Pădurii Băneasa.
Așadar, să-i recunoaștem lui Klaus Iohannis meritele! În urma unor combinații abile, salvând aparențele de membru al sectei adepților Poliției Politice, el a reușit ceea ce PSD-ul s-a angajat în alegeri: a anihilat Binomul prin retezarea ambelor sale capete, Coldea și Kovesi.