Încet, încet, Klaus Iohannis îşi dă arama pe faţă. Se şi vede preşedinte şi ne spune cam în ce fel ar conduce România.
În acest context trebuie privită declaraţia sa “că este normal ca serviciile de informaţii să aibă ofiţeri acoperiţi în presă şi în politică, deoarece acest lucru face parte din activitatea serviciilor”.
Trecem peste faptul că Iohannis nu cunoaşte legile, în speţă Legea 14/1992, actualizată în 2014, care prevede că: "Personalul Serviciului Român de Informaţii nu poate face parte din partide sau alte organizaţii cu caracter politic ori secret şi nu poate fi folosit în scopuri politice”.
Să acceptăm că nu a apucat să se aplece asupra legilor importante pentru un preşedinte.
Dar să crezi, să speri, că în calitate de preşedinte vei putea controla presa şi clasa politică cu ajutorul serviciilor de informaţii, e prea mult. Trădează o mentalitate de dictator.
Doar în dictatură presa este controlată de regim, iar clasa politică este condusă inclusiv cu serviciile secrete.
Noi n-am uitat regimul Ceauşescu şi se pare nici Klaus Iohannis.
Bănuiesc că ştia, când a făcut declaraţia, că preşedintele este şeful CSAT, că propune şefii serviciilor de informaţii, că primeşte rapoarte zilnice de la acestea şi este cel mai informat om din stat.
Ce şi-a zis atunci: e bine ca serviciile să mă informeze ce se mai întâmplă prin presă, prin clasa politică, să am informaţii pentru intimidare, presiune şi şantaj.
Deosebirea faţă de Traian Băsescu este evidentă. Actualul preşedinte a propus şefi de servicii de la opoziţiei, exact pentru motivul de a nu fi suspicionat că le foloseşte în interes personal.
Klaus Iohannis este sincer, totuşi. Mereu scapă porumbei pe gură, din care putem afla ce are de gând să facă, dacă ar ajunge preşedinte.
Ne rămâne să fim atenţi la ce spune.