S-a consumat și celebra întâlnire dintre Președintele SUA, Donald Trump, și Președintele RPD Coreene, Kim Jong un. Dincolo de spectacolul orchestrat cu atenție și de un document formal semnat ca livrabil al întâlnirii, întreaga lume a rămas confuză în legătură cu cadrul și condițiile reale ale întâlnirii, și mai ales cu rezultatele sale palpabile.
Sau, cum spunea cineva, Kim a reușit să-l scoată la bere pe Trump, dar nu știm dacă a și plătit după. Sau dacă i-a și dat berea promisă liderului american și, Doamne ferește, în asemenea cazuri, să faci o greșeală de asemenea magnitudine, care poate impinge la război.
Comunicarea a fost redusă, iar o reală conferință de presă, în detaliu și cu elemente concrete, a lipsit. Poate e mai bine așa, pentru că așteptarea de la o asemenea primă întâlnire nu poate fi excesivă. E adevărat că toate detaliile au fost negociate anterior, la nivelul de lucru, la Departamentul de Stat și de către serviciile de informații, inclusiv textul ce urma să fie semnat. Altfel, Trump nu ar fi urcat în avion spre Singapore. În plus, oricum elementele formale, suișurile și coborâșurile summitului - ba se face, ba nu, ba ar putea, totuși să aibă loc, în final s-a decis că se desfășoară – trădează greutățile și piedicile din culise, care nu au fost puține.
Până la urmă, „băiețașul umflățel călare pe bombă” și „boșorogul”, cum s-au gratulat în urmă cu nici 6 luni cei doi lideri, s-au întâlnit într-o atmosferă deschisă, spectaculoasă, și au derulat summitul, transmis de presa din lumea întreagă. Pentru Kim Jong un a contat întâlnirea în sine. E mai mult decât putea visa, pentru un lider complet izolat și care evita să plece din țară anterior, de frică să nu fie răsturnat până la reîntoarcere. Pentru liderul nord-coreean, el câștiga doar prezentându-se, pentru publicul său, apărând recunoașterea și discuția de la egal la egal cu liderul american. În schimb, pentru Trump, greul abia urmează.
Iar nivelul de așteptare a fost creat chiar de către Președintele SUA, atunci când a anunțat publicul despre nivelul de așteptare și atunci când a criticat fostele administrații pentru eșecul și acordul nepotrivit cu Iranul. Ridicând ștacheta atât de sus, Donald Trump rămâne să probeze că a participat la un summit în care a obținut ceea ce și-a propus și care era definit drept „renunţarea ireversibilă şi verificabilă la producerea, deţinerea şi folosirea armelor nucleare”.
Un obiectiv care e greu de probat prin documentul semnat și prin anunțul făcut de Trump după întâlnire potrivit căruia Coreea de Nord deja a început distrugerea unui important complex de testare a rachetelor balistice. În rest, rămâne doar textul unui angajament pentru viitor: Preşedintele Trump s-a angajat să acorde garan- ţii de securitate RPDC, iar Preşedintele Kim Jong Un şi-a reafirmat angajamentul ferm şi neabătut faţă de denuclearizarea completă a Peninsulei Coreene. Și cele 4 angajamente cuprinse, respectiv cele de ordin general - Statele Unite şi RPDC se angajează să stabilească relaţii noi, Statele Unite şi RPDC îşi vor uni eforturile pentru a construi un regim durabil şi stabil de pace în Peninsula Coreeană. Iar în partea concretă rămâne faptul că RPDC se angajează să acţioneze pentru denuclearizarea totală a Peninsulei Coreene, aceasta fiind cea mai tare și concretă formula de angajament din acord, în timp ce Statele Unite şi RPDC se angajează să recupereze rămăşiţele militarilor americani decedaţi în războiul din Coreea, incluzând repatrierea imediată a celor identificate deja.
Restul sunt multe necunoscute și lucruri de clarificat: încetarea testelor nucleare, distrugerea siturilor de testare, situația rachetelor balistice și testelor aferente, retragerea sau nu a armelor și trupelor americane din regiune – știm că exercițiile sunt suspendate, dar trupele rămân, până când acordul e verificabil și fără drum de întoarcere. Acordul de principiu ar exista, dar e aplicabil la finalul procesului. Și la capitolul denuclearizare, sunt multe de clarificat: ce înseamnă asta, până unde, ce rămâne din programul și materialul nuclear. Cât despre costuri, ajutoare umanitare și pentru dezvoltare economică, ridicarea sancțiunilor și alte elemente concrete, ele nu apar nicăieri.
La nivel de imagine, câștigul este reciproc. S-a relansat speranța. Însă nu se știe cât durează așteptarea pentru pacificarea deplină. Dacă inițial se vorbise despre încheierea războiului și un acord de încetare a stării de conflict între cele două Corei, nici acest pas nu a fost livrat în Singapore. Însă costurile ar putea fi foarte importante pentru Donald Trump, dacă Kim Jong un nu livrează. A jucat la risc maxim, iar o eventuală întoarcere din drum a liderului nord-coreean ar fi extrem de costisitoare, evident și plătită, cel mai probabil, cu o acțiune militară directă împotriva programului nuclear, balistic și chiar a liderului nord coreean, cum anunțase deja Donald Trump în altă etapă a relației sale cu Phenianul.
Iar în ceea ce privește echilibrul din regiune, dacă Rusia e scoasă cu totul din jocul actual, e de văzut cum s-a modificat raportul de putere și influență în Coreea de Nord între SUA și China. Dacă Kim Jong un trece pe la Beijing, în drum spre Phenian, sau dacă are în scurt timp o vizită de explicații, e greu de făcut o prognoză. Dacă, în schimb, pe această relație cu SUA se concentrează lucrurile, schimburile diplomatice și, cât de curând, umanitare, raportul de forțe ar putea favoriza Wahingtonul strategic, un alt element care s-ar adăuga la zestrea ce constituie această victorie de etapă a lui Trump.