Au trecut aproape cinci săptămâni din momentul în care Parlamentul a votat un guvern minoritar, propus de Partidul Național Liberal. Atunci România se afla la începutul epidemiei de Covid19 și acesta a fost singurul nostru argument în favoarea susținerii acelui vot. Era vital pentru România și pentru cetățenii țării, cu toții aveam nevoie de siguranță, nu de un haos generat de instabilitatea guvernamentală.
Editorial exclusiv evz.ro
Președintele României a decretat imediat starea de urgență, o decizie importantă, pentru care ne-am exprimat votul favorabil, fără ezitare. Prin acel vot dat de Parlament, încă o dată, Guvernul a primit puteri sporite. A primit responsabilitatea pe care a dorit-o, cu toate instrumentele administrative necesare gestionării situației complicate din țară, pentru a proteja viața oamenilor, pentru a lua decizii în perspectiva post-pandemiei, pentru a sprijini firmele mici și mijlocii, locurile de muncă, fără de care, România ar risca să fie nu numai o țară săracă la periferia Europei, dar ar putea deveni foarte vulnerabilă la toate schimbările care vor urma acestei pandemii.
Dacă am evalua activitatea guvernului din prima etapă a stării de urgență, mai degrabă ar trebui să ne gândim la sancționarea executivului. Am văzut lipsa de viziune economică, lipsă de curaj, am văzut nesiguranță și multe ezitări, am văzut demisia ministrului sănătății în plină criză. Am văzut multe măsuri care nu erau necesare. Am văzut cu toții că nicio democrație avansată din Uniunea Europeană cum ar fi Germania, Franța, Italia, Spania – țări care se confruntă cu o situație epidemiologică mult mai gravă, nu au cerut derogări de la aplicarea Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dar a făcut-o, însă, guvernul condus de domnul Ludovic Orban.
Am văzut cum guvernul se grăbea să renunțe la transparența minimă decizională, pentru a adopta ordonanțe de urgență în domeniul legilor organice – deci în mod ilegal – și am văzut cea mai ridicolă decizie al ministrului de interne în momentul în care președintele a cerut prelungirea stării de urgență.
O țară întreagă a primit cu stupoare decizia prin care un membru al guvernului, în numele guvernului, semnează o înțelegere cu o entitate privată, prin care anulează efortul milioanelor de cetățeni, zecilor mii de medici și asistenți de a opri răspândirea pandemiei. Prin acea semnătură, ministrul de interne a ignorat Constituția, decretul prezidențial, legile votate în Parlament și o parte din ordonanțele militare, nemaivorbind de caracterul absolut discriminatoriu la adresa unui segment important al societății. La presiunea societății și a politicienilor responsabili a trebuit să intervină președintele, și a făcut-o foarte bine.
A fost un moment în care toată țara a putut vedea atitudinea unui om de stat, nu a unui șef de partid, atitudine la care domnul președinte a revenit. Ofensiva la care a recurs astăzi președintele nu rezolvă situația, cum nici cea de după criză.
Președintele trebuie să înțeleagă că, în asemenea momente, cele mai importante elemente pe care le avem la îndemână, pentru a depăși această criză sunt dialogul, cooperarea, unitatea. Este nevoie vitală de un dialog permanent între guvern și parlament, între guvern- parlament și societatea civila și cu mediul de afaceri.
Nu avem timp pentru conflicte interne, pentru că timpul nu ne așteaptă. Riscul rămâne ridicat în continuare. Singura noastră speranță este ca oamenii să aibă înțelepciunea necesară și să evite expunerile inutile în fața virusului care nu discriminează. Toți suntem egali în fața virusului și trebuie să depășim cu bine această criză.
UDMR a votat pentru prelungirea stării de urgență și suntem permanent deschiși la cooperare. Doar astfel putem contribui concret pentru sprijinul fiecărui cetățean, pentru întreaga societatea din România.