Marți, 16 august 2016, Gelu Diaconu, fostul șef al ANAF, a fost invitatul lui Silviu Mânăstire la o emisiune de pe B1Tv, la care am participat, ca de obicei, în ipostază de secund.
Pe Gelu Diaconu l-am văzut întîia oară în viață marți, 16 august 2016.
Gelu Diaconu e una dintre victimele răfuielilor politico- mafiote din România ultimilor ani vopsite paparudesc drept Luptă împotriva corupției.
Despre ce i s-a întîmplat lui Gelu Diaconu am scris, așa cum am scris despre toate victimele Binomului SRI- DNA. Sincer să fiu am admirat felul bărbătesc în care Gelu Diaconu și-a apărat și își apără în continuarea imaginea de om cinstit.
Sistemul Polițienesc Românesc de azi a luat ostatic statul român, pentru că marea majoritatea a politicienilor sunt nu numai căcăcioși, dar și analfabeți în materie de Istorie.
Cînd sunt înhățați de rotițele dințate ale Marelui Mecanism SRI- DNA- Presa Acoperiților- ÎCCJ, cei mai mulți politicieni, în loc să se apere public, să protesteze, să-și înfrunte Călăii, se tîrăsc în fața acestora implorîndu-i să-și scoată laba piciorului din bocanc, pentru ca să i-o poată linge pe viu.
Nefericiții se iluzionează că astfel vor căpăta bunăvoința Călăilor și vor scăpa. Dacă ar fi citit cît de cît Istorie, ar fi aflat că nimeni n-a scăpat din Marele Mecanism lingîndu-i rotițele.
Gelu Diaconu a făcut excepție. De la început Operațiunii declanșate împotriva sa, el a reacționat ca un bărbat, înfruntînd Călăii, nu numai apărîndu-se, dar și dînd scatoalce Marelui Mecanism.
Pentru că a fost trimis în judecată, Gelu Diaconu a răspuns invitației lui Silviu Mănăstire de a veni în studio și a vorbi despre absurditățile din Dosar.
Ni se tot spune de către Presa acoperiților și de către Gașca de la CSM că nu ne putem permite noi, jurnaliștii, să ne pronunțăm asupra unui dosar întocmit de un procuror.
Mai întîi – ni se argumentează, pentru că procurorii DNA, conduși fiind de Codruța Kovesi, sunt mai ceva decît Apostolii conduși de Isus Cristos. Orice faptă omenească de pe planeta asta poate fi supusă verificării critice care urmează îndoielii. Dosarele întocmite de procurorii DNA nu pot fi supuse acestei verificări. Ca și Tablele Legii, ele trebuie doar privite cu venerație și de jos în sus, dat fiind că procurorii DNA stau cu chirie într-un Olimp românesc.
Apoi – ni se aduce un alt argument, un Dosar întocmit de un procuror DNA e pentru noi, jurnaliștii, un Document mai complicat decît o carte de mecanică cuantică pentru un poet. Nimic mai fals decît această aserțiune. Un dosar întocmit de un procuror nu diferă prea mult de un articol publicat de un jurnalist în urma unei investigații. Ca și articolul, Dosarul poate și trebuie verificat critic din punctul de vedere al probelor, al argumentelor logice, al demonstrației.
Dosarul prin care Gelui Diaconu a fost trimis în judecată ține de proza proastă, de tipul celei aruncate la coșul Poștei redacției, decît de un Dosar.
Despre aberațiile din Dosar a vorbit în emisiune și convingător Gelu Diaconu. Eu însă aș vrea să mă opresc asupra unui amănunt dezvăluit de Gelu Diaconu și trecut cu vederea de presa noastră pe post de Proasta-n tîrg: Diferența dintre infracțiunea sub care a in care a fost pus sub acuzare și cea sub care a fost trimis în judecată.
Infracțiunea inițială a fost complicitate la fraudarea de fonduri europene. Infracțiunea sub care a fost trimis în judecată e abuz în serviciu. Deosebirea e semnificativă pentru ceea ce eu numesc răfuieli politico-mafiote sub pretextul luptei împotriva corupției.
În cazul lui Gelu Diaconu Operațiunea a vizat compromiterea imaginii publice astfel încît șeful ANAF să fie constrîns să demisioneze din funcție. De fapt, Poliția Politică Prezidențială a urmărit scoaterea din joc a lui Gelu Diaconu. Acuzația inițială a fost dată de întreaga presă. Pe baza ei, Divizia Presă i-a cerut lui Gelu Diaconu demisia.
Cînd a venit vorba de confruntarea cu un judecător, DNA a schimbat acuzația inițială, știind că era o născocire lesne de demontat în instanță. Da, dar între timp imaginea lui Gelu Diaconu de complice la fraudarea de fonduri europene s-a încetățenit în opinia publică.
Cum de regulă după Scandalul punerii sub acuzare, nimeni din presă nu mai urmărește ce se întîmplă cu Dosarul, informația că Gelu Diaconu n-a fraudat fonduri europene, ci a comis un abuz în serviciu, n-a mai ajuns la opinia publică.
Recent, Alina Mungiu Pippidi a surprins exact scopul principal al Poliției Politice Prezidențiale: Compromiterea adversarului politic astfel încît acesta să fie scos din joc.
Pe parcursul emisiunii, m-am întrebat cu voce tare cine și de ce a urmărit scoaterea din joc a lui Gelu Diaconu. N-am găsit un răspuns în emisiune.
Ajuns acasă, potrivit fenomenului numit de psihologi mintea de pe scări – îți dai seama de ceva după ce-ai plecat de undeva, în timp ce cobori scările, că răspunsul se găsea într-un text publicat de mine pe cristoiublog.ro, sub titlul Cînd credeți că Binomul SRI-DNA îl va aresta pe Gelu Diaconu, șeful ANAF? joi, 7 mai 2015, cu mult înainte de înhățarea lui Gelu Diaconu.
Îl reproduc nu pentru a mă grozăvi ca profet, ci pentru a arăta că n-am fost un simpatizant al lui Gelu Diaconu cîtă vreme a fost șef. După ce-a devenit victima răfuielilor politico- mafiote, i-am sărit în apărare.
„Sceneta din deschiderea ședinței de Guvern de miercuri, 6 mai 2015, i-a oferit lui Victor Ponta prilejul de a da un fundament teoretic ofensivei ANAF din ultima vreme: «În primul rând, cred că este esenţial pentru România nu doar să combată corupţia, ci să combată evaziunea fiscală. Mie mi se pare că evaziunea fiscală e la fel de periculoasă ca şi corupţia. Nu ştiu de ce în anumite luărm de poziţii trebuie să combatem corupţia, dar trebuie să încurajăm evaziunea fiscală. Cred că e o greşeală. Amândouă sunt fenomene sociale adânc înrădăcinate şi trebuie să le combatem. Cred că ANAF poate să lucreze mai bine, cred că trebuie să urmărim să nu fie abuzuri, dar principiul e corect şi vreau să continuăm să combatem evaziunea fiscală şi să-i convingem pe oameni să se conformeze voluntar la ceea ce este o obligaţie constituţională.»
Raportarea Evaziunii fiscale la Corupție n-a fost întîmplătoare. Prin asta premierul a replicat polemic jurnaliștilor și politicienilor care fac Apostolat pentru DNA, dar critică ANAF din răsputeri.
Jurnaliștii care scriu cu penița muiată în oțet despre acțiunile ANAF și cu limba muiată în miere despre acțiunile DNA sunt cei suspectați a fi salariați ai Diviziei Presă a Binomului SRI-DNA. Politicienii care critică ANAF și laudă DNA sunt de regulă liderii PNL, cu deosebire cei cărora Binomul SRI-DNA le asigură protecție pentru ca nici un denunț să nu-i atingă.
Principalul motiv pentru care Victor Ponta a raportat combaterea Evaziunii fiscale la Lupta împotriva Corupției e alta. Lupta împotriva corupției a alimentat capitalul politic al lui Traian Băsescu. Sub acest semn, DNA a trecut drept un instrument de forță al lui Traian Băsescu în lumea politică românească. Învățînd de la Traian Băsescu, Victor Ponta și-a asumat și el o Luptă menită să-i asigure nu numai capital electoral, dar și imaginea de deținător al unei instituții de forță. Lupta e împotriva evaziunii fiscale, iar instituția e ANAF.
Nu e prea greu de sesizat că ANAF imită DNA în materie de publicitate a propriilor acțiuni. Ca și DNA, ANAF practică descinderea cu tunete și fulgere mediatice. Ca și DNA, ANAF ține la imaginea de instituție necruțătoare.
E totuși o deosebire. Spre deosebire de șefa DNA, Codruța Kovesi, care a transformat DNA într-o mașinărie care-i alimentează penibilul Cult al Personalității, șeful ANAF, Gelu Diaconu se păstrează în low profile. Explicabil. DNA lucrează pentru Codruța Kovesi. ANAF lucrează pentru Victor Ponta.
Poate cea mai mare ciudățenie în cazul ANAF o reprezintă ostilitatea jurnaliștilor care se vor Apostoli ai Luptei împotriva corupției. Pînă la urmă, evaziunea fiscală e și ea o un fel de corupție, cînd nu însoțește corupția propriu zisă. Ar fi de așteptat ca Apostolii Luptei împotriva Corupției, care sunt și lingători de gaura cheii la ambasadele Puterilor tutelare – America și Mare Britanie- ( cum se dă un pîrț politic în România, cum sună lingătorii de gaura cheii la cele două Ambasade, pentru a întreba ce părere au- pute sau miroase?) să susțină Lupta împotriva evaziuni fiscale.
De ce n-o fac? Păi, cum s-o susțină cînd ANAF concurează în planul imaginii publice DNA sau mai precis Binomul SRI- DNA?! Campania declanșată prin ordin pe Unitate împotriva ANAF ne face să credem că nu va trece mult și DNA se va năpusti asupra ANAF sau mai precis asupra șefului ANAF, Gelu Diaconu, după modelul exersat în cazul DIICOT-ului condus de Alina Bica. Dvs ce credeți, cînd se va întîmpla asta?”