Chiar în perioada când terorismul a ajuns şi în Danemarca revista franceză L Express publică extrase dintr-o carte tulburătoare, în care un tânăr danez, convertit la islam, povesteşte peripeţiile sale în sânul reţelei.
După ce a câştigat încrederea liderilor Al-Qaïda el a reuşit să se înfiltreze, devenind un agent al serviciilor de informaţii occidentale.. Povestea lui ne va purta până în Yemen, pe lângă gruparea care a revendicat atentatul de la Charlie Hebdo..
În materie de spionaj realitatea depăşeşte deseori ficţiunea, cum este şi cazul poveştii incredibile, a lui Morten Storm în sânul Al-Qaïdei, în peninsula Arabă.
Nimic din biografia tânărului danez, cu cazier judiciar , la începutul anilor 90, nu îl recomanda că ar avea şanse să devină jihadist în Yemen şi apoi agent al principalelor servicii de informaţii.
În anul 2006 Sanaa, capitala Yemenului a atras numeroşi occidentali convertiţi la islam. Storm însuşi era unul dintre ei şi el a devenit , în scurt timp, unul dintre apropiaţii lui Anwar al-Awlaki, ideologul principal al mişcării. Se pare că nici un moment Anwar al-Awlaki nu a bănuit că tânărul său învăţăcel, grăsuţ şi cu părul roşu, fusese recrutat de serviciul britanic MI 5 şi de CIA.
În acest timp Storm a primit ordin să se apropie şi mai mult de Anwar al-Awlaki, care între timp devenise oaia neagră pentru SUA, datorită rolului pe care acesta îl jucase în mai multe atentate.
La un moment dat imanul Anwar al-Awlaki a fost omrât de o dronă.
Dar Aqpa , mişcarea condusă de el , rămâne aripa cea mai activă din Al Qaida. Storm trebuie să se înfiltreze cât mai adânc. El reuşeşte acest lucru.
Fragmente din carte
În Yemen, la Şcoala Coranului
În anul 1997 Morten Storm nu este încă spion. Atras de islam el ajunge în structurile extremiştilor, de probă. Participă la antrenamente cu arme adevărate. Chair un instructor American îi învaţă cum să utilizeze diferite arme de foc. Acesta se numeşte Rashid Barbi şi a făcut parte din trupele americane, care au luptat în Kuweit.
În cadrul acestor pregătiri Morten Storm a aflat că , conform cuvintelor Profetului, un credincios este cu atât mai puternic şi apreciat cu cât se pregăteşte temeinic pentru jihad.
Unii dintre colegii lui chiar cereau permisiunea de a merge în teatrele de război din Cecenia sau Somalia pentru a se perfecţiona şi a deveni credincioşi cu grad mai înalt.
Până ca Yemenul să se umple, practic de studenţi străini, mai ales din ţările occidentale, care erau încurajaţi la studii cu scopul de a fi recrutaţi, eu eram singurul alb, european în oraşul Dammaj. Triburile mă priveau cu mare curiozitate şi niciodată nu am simţit cea mai mică aversiune la adresa mea.
Un prieten din Dammaj m-a introdus în reţeaua tinerilor salafişti din Sanaa. Cei mai mulţi erau jihadişti veterani, care luptaseră cu sovieticii în Afganistan, în anii 1980. şi mai recent în Balcani. Aceştia considerau occidentul şi în special SUA cel mai mare duşman al Islamului.. Se puneau la cale numeroase atentate cu bombă.
Unul dintre mebrii acestei reţele era un egiptean, pe nume Hussein al-Masri. Deşi nu o mărturisea el făcea, probabil parte dintr-o organizaţie teroristă egipteană şi era dat în urmărire în ţara lui. Aspectul lui anost şi dezinteresul faţă de tot din jur mi-au atras atenţia. Din gura lui am auzit pentru prima oară numele lui Bin Laden.
Programul “Mujahedinii secreţi”
(În septembrie 2009 Storm, devenit déjà agent secret, s-a întors în Yemen. El s-a apropiat de ideologul Anwar al-Awlaki, pe care îl cunoscuse. Acesta i-a cerut să recruteze oameni capabili să comită atentate în Europa.)
Întâlnirea mea cu Anwar al-Awlaki, într-o noapte de septembrie m-a făcut să îl evaluez mai bine şi să îmi dau seama cum gândeşte. Se pare că i-am câştigat încrederea pentru că m-a învăţat cum să comunicăm pe internet şi mi-a dat şi cheie-USB, care conţinea un program de decodare. Acesta se numea “Secretele mudjadinului 2.0”.El conţinea un algoritm standard de cifre, cu o cheie de 256 de biţi. Anwar al-Awlaki se servea de această metodă de comunicare în mesajele schimbate cu simpatizanţii şi colaboratorii lui din occident, deşi nu o considera foarte sigură.
“Ca să comunici cu mine trebuie să îţi creezi o cheie numai a ta” mi-a spus el, arătându-mi cum trebuie să procedez. Această cheie era un cod numeric secret pe care-l puteam folosi pentru a coda şi decoda mesajele. El putea fi accesat numai printr-o parolă complicată. Din câte am aflat eu eram dintre aleşii lui Anwar al-Awlaki, pentru că nu comunica, prin această manieră cu multe personae şi îi învăţase codul pe foarte puţini apropiaţi ai lui.
În 15 secunde orice mesaj, incluzând poze sau imagini video, se transforma într-o succesiune de cifre.
O a treia soţie croată pentru Anwar al-Awlaki
(Anwar al-Awlaki i-a cerut lui Storm de a-i găsi o soţie din occident. Irena, o croată din Bjelovar, lângă Zagreb, a apărut la orizont. Era elevată, catolică, se convertise la Islam şi trecuse chiar la o credinţă radicală, frecventând moscheia, unde şi-a luat numele de Aminah.)
În ziua de 9 martie 2010 în faţa gării internaţionale Erdbergtrasse, din Viena, aşteptam autobuzul de ora 11, care trebuia să sosească de la Zagreb…Ea avea o fustă lungă, neagră, cum mă aşteptam, dar în loc să aibe faţa total acoperită purta doar un batic.. Câteva şuviţe blonde îi fluturau în vânt. “Salaam alaikon, eu sunt Aminah”, mi-a spus ea în engleză, fixându-mă cu nişte ochi spălăciţi.
O găsisem pe o pagină de Facebook, ai fanilor lui Anwar al-Awlaki, în luna noiembrie 2009, două luni mai târziu după ce el mă rugase să-i găsesc o soţie occidentală.
Ea mi-a răspuns la mesajul vag, pe care il trimisesem. “Caut modalităţi să ies din ţara mea. Îmi doresc să găsesc un soţ care să mă înveţe cum să avansez în credinţă şi să mă fac utilă cauzei.” Am înţeles destul de repede că această fată mă poate ajuta să mă apropiu şi mai mult de Anwar al-Awlaki. Am raportat şefilor mei din MI5 şi CIA. Englezii au fost mai reticenţi şi au aprobat mai greu, americanii au fost imediat de accord.
Aminah, care ignora faptul că noi ne-am fi putut folosi de persoana ei, reprezenta singura noastră posibilitate de a ne apropia de Anwar al-Awlaki.
După ce am obţinut aprobările necesare i-am scris lui Anwar al-Awlaki că i-am găsit o femeie. A intrat în contact cu ea şi a cerut o descriere. Ea a transmis “Am 32 de ani, nu am fost căsătorită şi nu am copii. Am 1,73 m înălţime, sunt suplă şi atletică şi nu cred că mi se permite să descriu culoare părului. Se spune că sunt frumoasă şi atrăgătoate. Arăt a 25-23 de ani.”
În ziua de 15 decembrie Anwar al-Awlaki mi-a trimis un mesaj din partea lui, pentru a-l comunica viitoarei soţii. “Ţin să precizez două lucruri. Primul este că nu am un domiciliu fix. Condiţiile mele de viaţă se schimbă de la o zi la alta. De multe ori dorm sub cerul liber. A doua problemă este că , pentru securiattea mea trebuie să mă izolez, ceea ce îmseamnă că eu şi familia mea stăm separaţi câteodată şi perioade lungi de timp. Dacă puteţi să înduraţi asemenea condiţii şi să trăiţi în singurătate, fără a comunica cu nimeni atunci, Alhamdulillah, este perfect.
Nu am nici o problemă cu celelalte două soţii ale mele.Ne înţelegem bine. Dar ele au ales să tăiască la oraş pentru că nu au rezistat să trăiască în izolare cu mine.Nu aş dori ca să se întâmple la fel şi cu a treia soţie a mea. Deci, am nevoie de o femeie care să poată îndura , împreună cu mine condiţiile unei vieţi speciale. Încă ceva,puteţi să îmi trimiteţi o poză a dumneavoastră, vă rog,”
Conform instrucţiunilor, primite de la CIA şi MI 5, Aminah nu trebuia să se suie într-un avion direct cu Yemen. Ne-am orientat către compania Turkish Airlines, din Viena. I-am dat o nouă pereche de sandale de teren şi un dicţionar electronic arab, primit de la CIA.
La capătul a luni de zile de aşteptare am primit un mesaj de la Aminah. Ea reuşise să se întâlnească cu Anwar al-Awlaki în zonele tribale. “Alhamdulillah, sunt salvată”, mi-a scris ea. Această veste bună a fost umbrită de faptul că ea a trebuit să predea toate obiectele personale înainte de a se întâlni cu Alhamdulillah. Americanii au fost turbaţi că toată aparatura pregătită de ei a fost reţinută de extremişti”.