Analiza detaliată a motivelor, circumstanţelor, declaraţiilor publice şi în tribunal legate de proces dezvăluie o situaţie în care fostul preşedinte Ianukovici a forţat până la penibil intrarea Iuliei Timoshenko în închisoare, încălcând mai multi paşi, drepturi şi declanşând o campanie de dezinformare fără precedent.
Iulia Timoshenko a ajuns după gratii după ce a tăiat comisioanele uriaşe din contractul de gaz naţional ale unor mafioţi ruşi şi ucrainieni.
Un subiect greu, “ascuns” populaţiei în mod intenţionat
Să urmăreşti detaliile pentru care Iulia Timoshenko a ajuns în puşcărie este aproape un calvar. Pentru că s-au spus enorm de multe minciuni. În special de către administraţia Ianukovici.
Pentru ca este vorba de un contract de gaz, un contract tehnic. Iar contractele de gaze nu au vrut să fie explicate nici în Ucraina, nici în România. Motivul? Simplu: daca întelege tot poporul cum furăm comisioane uriaşe din buzunarul lui, vor exista puternice reacţii adverse.
Pentru că s-a ţesut o adevarată plasă de “procese deschise” “aburindu-se “ în mintea oamenilor până şi motivul condamnării (care nu a fost explicat niciodată din motivele prezentate mai sus)
Pentru că Timoshenko nu a fost şi nu este un înger pe pamant, a făcut multe greşeli, şi-a făcut mulţi duşmani, a practicat “reţeta Năstase” de a amâna definitivarea procesului şi a pierdut pe drept şi nedrept încrederea multor ucrainieni
Pentru că Rusia o urăşte visceral, o mare parte din bani luând probabil direcţia liderilor acestei ţări.
Pentru că vorbim de bani foarte mulţi. Mai mulţi decât încap în mintea unui om obişnuit care refuză să înţeleagă cum este să încasezi fără să faci nimic SUTE DE MILIOANE de dolari pe an fără să faci NIMIC.
Pentru că nu te poţi documenta din materialele puse la dispoziţie de partizanii Iuliei Timoshenko, acestea fiind la randul lor cu iz partinitor.
Pentru că la geneza contractului stătea tot regimul Ianukovici care din funcţia de prim ministru deţinută în 2006 a construit şi aprobat mecanismul prin care se scurgeau comisioane de MILIARDE din buzunarul ucrainianului de rând.
Avalanşă de ciudăţenii în cazul Timoşhenko
Motivele ambiţiei de a face totuşi acest efort sunt cât se poate de “umane” pentru cineva care s-a săturat să audă generalităţi legate de acest caz:
Marile cancelarii occidentale au îmbrăţişat de multă vreme cauza Iuliei Timoşhenko. Explicaţia este clară: nu din dragoste pentru o femeie blondă, ci pentru că au specialişti care le-au explicat probabil şi mai bine (tehnic plus acces la informaţiile serviciilor secrete) adevărul despre încarcerarea acesteia.
Prea mulţi îi ţineau partea ca să nu devii suspicios. Organizaţii guvernamentale, neguvernamentale, lideri….. în general lumea civilizată a avut acces la imaginea reală. Nici ei nu au VRUT însă să explice prea bine. Să existe COMISIONARI şi în contractele lor naţionale de gaze? de urmărit!
În Romania, dar nu numai, s-a dezvoltat un adevărat "reflex jurnalistic” atunci când se vorbeşte de încarcerarea Iuliei Timoşhenko: “a fost condamnată la 7 ani de închisioare pentru abuz de putere într-un contract de import gaz din Rusia”. Atât! Căutaţi pe net! 200 din 200 de situaţii vă vor spune acelaşi lucru. Tehnicalitatea, incompetenţa, dar şi sensibilitatea subiectului la romani (nu s-o trezi cineva să întrebe de comisionarul de gaze din vechile şi actualele contracte?) au facut ca “aburul” să persiste peste această situaţie. Hai să formulăm aşa: există multe persoane care NU AU ÎNŢELES CĂ NU TREBUIE SĂ SE VORBESCĂ DESPRE ASTA PENTRU CĂ AR PUTEA GENERA IDEI.
Mi-a atras atenţia inclusiv hăituirea avocatului lui Timoşhenko, chestiune care nici măcar pe meleagurile noastre nu a fost încercată. Mulţi mafioţi şi multe canalii au fost apărate, dar nu se cunoaşte niciun caz în care brusc procuratura să puna sub acuzare şi avocatul. Aici este cazul şi mi-a “mirosit”urât. Îmi amintesc şi niste imagini din CELULA Iuliei Timoşhenko cu aceasta ţinută în braţe şi chiar sărutată de avocatul Vlaşenko, faza care mi-a rămas pe retină, dar mi-a exacerbat suspiciunea : cât de josnic să fie un guvern care şi după ce pune o femeie în puşcărie (chiar înainte de sentinţa finală, cum se va vedea) o filmează în celula pe care o controlează (guvernul) şi “scapă” înregistrările “compromiţătoare” în mass media. A fost un gest josnic tipic lui Victor Ianukovici şi procurorului general (penibilul Cesar).
Timoshenko şi oamenii loiali ei revin în prim-planul vieţii politice ucrainiene, iar reacţia ruşilor este evidentă: respingere totală. Germania se precipită să îi ofere îngrijire medicală, probabil conştientă că Rusia va fi un partener pierdut de discuţii în cazul în care Timoshenko rămâne prea în faţă pe scena politică.
SAGA PRINŢESEI TIMOŞHENKO
Începând din 2010, Iulia Timoshenko a fost acuzată oficial (declaraţii ale procurorilor, preşedintelui şi procurorului general)l de mai multe "fapte". Înafara condamnării pentru “abuz de putere”, toate celelalte au ramas în faza de defăimare publică făcută de oficiali ai Guvernului!
Decembrie 2010: acuzată de abuz de putere. Nicio altă explicaţie. Decembrie 2010: acuzată de o delapidare de 92000 Euro. Nicio altă explicaţie. Octombrie 2011: judecată şi condamnată cu VITEZĂ la 7 ani închisoare ( în ciuda încercărilor ei de a tempera şi amâna verdictul ). Nu sunt oferite publicului informaţii detaliate despre contractul pentru care a fost condamnată (contractul naţional de import gaz cu Rusia).
Octombrie 2011: se lansează de catre oficiali o nouă acuzaţie neclara: delapidare de 320 milioane euro care au fost transferati “ilegal” din proiecte de mediu in fondul de pensii. Nicio alta explicatie. Dar se “intareste” ideea publica de vinovatie prin aglomerare de acuzatii. IN MOD ABUZIV Iulia Timoshenko este ARESTATA in octombrie 2011(detentie preventiva, asa cum se exprima procurorul general) desi procesul NU SE TERMINASE, ERA VORBA DE PRIMA INSTANTA iar Timoshenko repetase public ca nu va ceda presiunilor si nu va fugi din tara. Ca a fost o masura ABUZIVA si INCORECTA o dovedeste condamnarea din APRILIE 2013 la CEDO contra Ucrainei si regimului Ianukovici. Se naste intrebarea :chiar toti erau nebuni sa comenteze negativ impotriva acestui individ (Ianukovici) si metodelor regimului sau? Condamnarea la CEDO nu este mediatizata in Ucraina.
Aprilie 2012: DIN INCHISOARE (desi procesul nu se terminase) Timoshenko este ACUZATA de oficiali de “posibila implicare in asasinarea deputatului de Donetk, Yefhen Chtcerban (magnat al otelului), in anul 1996” . Nicio alta explicatie. A fost doar dezinformare publica, probabil la reactia nemultumirii populare din strada legata de arestarea ei (erau manifestatii zilnice in Hresciatik). Cazul nu a fost urmarit. Nu s-au prezentat probe. Asemenea acuzatii fara urmari, fara continuare, facute de autoritati ale statului sunt cel putin ciudate. prilie 2012: acuzata din inchisoare de DELAPIDARE in anii 90 cand era sefa unei intreprinderi de electricitate. Nicio alta explicatie. Fara urmari. Devine evidenta scormonirea trecutului si "agatarea" de orice lucru care i-ar putea distruge reputatia.
August 2012 este condamnata DEFINITIV pentru abuz de putere la 7 ani de inchisoare. Verdictul era previzibil, viteza cu care s-a desfasutat procesul cel putin ciudata (au fost audiati inclusiv fostul presedinte Iushcenko si alti oficiali ai timpurilor in care s-a realizat contractul). Timoshenko era deja in AREST PREVENTIV (fara motiv, a concluzionat CEDO in aprilie 2013) asa ca razbunarea lui Ianukovici era completa. Prejudiciul este stabilit la 186 MILIOANE USD ( se vehiculasera cu totul alte cifre pana atunci), prejudiciu pe care Timoshenko trebuie sa-l plateasca conform hotararii judecatorului Rodion Kireyev (O mai fi la Kiev acum?).
August 2012: într-un exerciţiu complet de ipocrizie, Vladimir Putin se mira că Iulia Timoshenko este condamnata si le transmite ucrainienilor ca “este periculos si contraproductiv sa pui intregul contract de gaz sub semnul intrebarii”. Rusii se tem ca regimul Ianukovici care tipa la tv ca Ucraina ar fi fost prejudiciata prin contractul de gaz (in derulare si ATUNCI si ACUM) ar putea cere renegocierea contractului (asa cum ar fi fost normal daca respectivul prejudiciu nu ar fi fost pura inventie. Intr-un scenariu demn de noaptea mintii regimul Ianukovici nu a cerut NICIODATA indreptarea contractului pentru care “reclama ei” Iulia Timoshenko era in puscarie si care a adus (si in prezent dealtfel) "prejudicii" Ucrainiei.
Octombrie 2012: acuzată din nou de DELAPIDARE, situaţie care a avut ca rezultat o datorie de 405 milioane USD catre Ministerul Apararii din Rusia ?!?!. Nu se oferă detalii. Nu se intreprind alte acţiuni înafara acuzaţiei publice.
Citind aceste porcării de dezinformări publice făcute de stat, de un regim ( spun dezinformări în special pentru că niciuna înafara “abuzului de putere” nu a avut continuare ) nu te mai miri că Iulia Timoshenko este un personaj controversat. Ucrainienii nu citesc ce citiţi voi aici. Ca om care lucrează în presă vă spun că dacă un asemenea material ar fi fost publicat în regimul Ianukovici media respectivă ar fi avut grav de suferit. Era o obisnuinţă la Kiev să intre mascaţii în birouri, să răvăşească tot, să plece cu hard-disk-uri şi apoi să spună autorităţile că nu poliţia a fost acolo şi că vor “face investigatii”. Ucrainienii au fost efectiv bombardaţi timp de peste 3 ani cu acuzaţii şi dezinformări la adresa Iuliei Timoshenko. Unele au prins, altele nu. Aparatul de dezinformare al lui Ianukovici era complex, de influenţă rusească, adică foarte bine pus la punct, folosea transmiţători incrucişaţi, niciodată acelaşi în care se citau unii pe ceilalti. Pe scurt, ucrainienii au fost minţiţi constant legat de ce i se reproşa Iuliei Timoşhenko.
Răzvan Corneţeanu este acţionar la Reporter Virtual, Pagina De Politică.ro şi Hot News.