Cred că ar fi un câștig pentru această clasă politică dacă oameni precum Dacian Cioloș, Cristian Ghinea sau Vlad Voiculescu ar intra într-un partid și ar participa la competiția electorală.
Nici nu are sens să discutăm despre diferența dintre ei și Dragnea, Gorghiu, Blaga sau Ponta. Nu mă deranjează jocul politic pe care-l face Cioloș, bine deghizat tehnocrat și refuzând să spună ce va face după alegeri. Probabil că are un plan pentru 2017 și o serie de înțelegeri politice, dar nu văd de ce ar fi obligat să iasă în piața publică și să mărturisească.
Ceea ce critic la acest Executiv este că a abandonat o serie de schimbări extrem de necesare. Schimbări pe care chiar premierul Cioloș le-a promis. Pe care avea timp să le facă.
„Avem nevoie de o lege care să ducă la o reechilibrare şi chiar la o regândire a sistemului de salarizare în funcţia publică”, spunea Cioloș în aprilie 2016, când recunoștea că o nouă lege a salarizării unice este deja întârziată. În schimb, acest Executiv a promovat – exact ca și predecesorii – o serie de măsuri punctuale: vreo 20-25% pentru medici și profesori, peste 40% pentru funcționarii din ministerul lui Costin Borc. Fiecăruia, după pile. Pe datele de la finalul lui iulie – înainte de a intra în vigoare ordonanța de urgență prin care au fost majorate salariile pentru 650.000 de bugetari – cheltuielile salariale crescuseră cu 10,2%, față de aceeași perioadă a anului trecut.
Eșecul proiectului noii legi a salarizării unice este doar un exemplu. După opinia mea, cel mai mare dezastru este în zona Transporturilor. Guvernul Cioloș lucrează cu o structură moștenită de la fostul USL și rezultatele se văd. Șeful companiei de drumuri a fost împrumutat de la Metrorex și pus director interimar la CNADNR. Nu s-a semnat nici un contract nou în domeniul autostrăzilor. Masterplanul continuă să conțină promisiuni fanteziste, precum finalizarea până în 2018 a centurii de sud a Capitalei – 35 de kilometri la un cost de 176 de milioane de euro. Autostrada Sibiu-Pitești are termen de implementare perioada 2016-2022, dar nici măcar nu s-a terminat revizuirea studiului de fezabilitate. Lucrările la metrou merg în același ritm de melc. Companiile din acest minister sunt infestate de personaje numite politic între 2012 și 2015, deși, în februarie, guvernul a promis că – în sfârșit – implementează ordonanța privind guvernarea corporatistă. Acest Guvern avea timp să curețe sistemul și-l suspectez că a avut o înțelegere subterană să nu se atingă de oamenii PSD.
Putem continua, de la exemplul aparent minor al menținerii lui Andrei Zaharescu în funcția de consul în Africa de Sud la faptul că nici până acum nu s-a lămurit practica unităților ministerului de Interne de a primi sponsorizări. După Colectiv, s-a discutat despre aceste sponsorizări. Imorale, după opinia mea. Nu poți să primești cadouri de la cei pe care, ulterior, îi controlezi. Poate sunt eu mai slab de înger, iar polițiștii nu se vor lăsa influențați... Scandalul sponsorizărilor a fost uitat, la fel ca nenumărate alte chestiuni scandaloase surprinse în raportul Corpului de Control privind intervenția la Colectiv.
Cu toate aceste reproșuri, recunosc că alegerile în politică sunt prin comparație cu ceilalți actori, nu visând la vreun ideal. Cine ar putea veni după Cioloș? Liviu Dragnea? Vasile Dîncu? Apropo, ce a făcut Dîncu la ministerul Dezvoltării? Mai nimic, în afară de a construi stadioane pe teritoriile clientelei PSD – la Târgu Jiu, la Craiova sau la Turnu Măgurele.
Dacă însă Dacian Cioloș rămâne premier după alegeri, vremea justificărilor – nu este timp, nu ne lasă Parlamentul, PSD ne amenință cu moțiunea – a trecut. Așa cum viitoarea majoritate își va asuma Guvernul, așa și Cioloș și-i va asuma pe politicienii care-l vor susține. Dacă, așa cum se speculează, va fi sprijinit de PSD și PNL, nu va mai putea juca piesa inocentă a tehnocratului rupt de clasa politică. Va fi premierul noului USL, plus Iohannis. Iar dacă PSD nu va intra în această combinație, îl va vota un PNL nereformat. Riscurile cred că sunt destul de mari...Mă gândesc la riscul să eșueze în actul de guvernare, pentru că problemele sale de imagine nu mă privesc.