După încheierea acordului nuclear cu comunitatea internațională, Iranul a revenit în prim plan, iar deschiderea piețelor anunță ambiții de putere regională, dacă nu chiar de superputere.
Bazat deja pe statutul neoficial de lider al șiismului global, Iranul revendică astăzi un statut de proiecție a puterii și descurajare care să compenseze abstinența de la arma nucleară pe care o înlocuiește, mai nou, cu dezvoltarea unei puteri navale și cu baze militare maritime la Mediterană și Golful Persic, respectiv Oceanul Indian.
Șeful Statului Major General al forțelor armate iraniene, gen. Mohammad Hossein Bagheri, a susținut sâmbătă, într-un interviu pentru agenția semi-oficială a Armatei, Tasnim, că Teheranul este interesat în dezvoltarea unor baze militare maritime în Siria și Yemen, pentru moment. Gândirea strategică a gen. Bagheri este aceea că crearea unor platforme navale permanente de proiectare a forței pe malurile mărilor și oceanelor compensează renunțarea de către Iran la achiziționarea unor capabilități nucleare. „Când două treimi din populația lumii trăiește lângă țărmuri și economia mondială depide de mare, trebuie să luăm măsuri. Este momentul când avem nevoie să facem acești pași. A avea baze strategice la distanță nu înseamnă mai puțin decât puterea nucleară. E de zece ori mai important, chiar, și crează descurajare. Crearea unor platforme off shore în terțe state necesită mai întăi infrastructură construită. Vom avea nevoie de baze, la un anumi moment dat, în Yemen și Siria. Iranul e capabil să-și dezvolte baze militare în Golful Persic și în alte locuri”, susține generalul Bagheri.
Este pentru prima data când un oficial militar iranian vorbește despre înființarea unor baze militare în alte state, și, dealfel, nici un stat din Orientul Mijlociu nu are baze militare în alt stat. Pe de altă parte, este cunoscută influența iraniană în Liban, prin intermediul Hezbollah, în Siria, prin guvernul alawit al lui Bashar al Assad, în Irak, prin intermediului guvernului pro-iranian șiit și al milițiilor șiite(deși aici discuțiile religioase și rivalitățile cu grupul Iranian de la Qom sunt mari). În plus, e cunoscută legătura Iranului oficial cu hutiții din Yemen cărora le livrează arme, ca și șiiților majoritari în Bahrein.
Mai putem adăuga relații foarte bune cu Sudanul, prin intermediul căruia se fac livrări de arme către Hamas. Iranul trimite regulat vase militare în Golful Aden pentru combaterea pirateriei și face ocazional manevre militare în Golful Persic, Marea Omanului, ba chiar a trimis recent un grup de luptă în Mediterana și în Atlantic, în portul Durban din Africa de Sud. Reluarea preocupărilor vizibile pentru dezvoltarea forțelor navale iraniene este în măsură să creeze preocupări globale, știute fiind ciocnirile regulate în Golf între navele americane și cele iraniene, ca și episoadele capturii unor echipaje ale navelor americane considerate în drum spre apele teritoriale iraniene sau a forțării neprofesioniste a apropierilor și schimbărilor bruște de curs a navelor americane zgândărite de cele iraniene în Golf. Iranul deține câteva zeci de nave de război și submarine ușoare din clasa Kilo. Are câteva sute de vase rapide, de viteză, patru dintre ele hărțuind nave de război americane la începutul acestui an. Liderul Suprem Khamenei a susținut în mod repetat creșterea puterii navale a Iranului, descriind marea drept scena confruntării puternice cu inamicii Republicii Islamice și susținând că viitorul puterii e bazat pe prezența masivă, substanțială a fiecărui jucător serios pe mările și ocdeanele lumii. Despre perspectiva bazelor militare în Yemen și Siria, și această alegere pare naturală, odată ce Iranul îi ajută în mod substanțial pe rebelii huiți din Yemen și regimul sirian al lui Bashar al Assad. E de văzut cum se pot adapta aceste ambiții cu prezența și interesele altor state în regiune, Rusia și Turcia în Siria, SUA și Arabia Saudită în Yemen și Bahrein. Mai mult chiar, acest nivel de ambiție anunță deschiderea unei noi linii de confruntare în rivalitatea Iran-Arabia Saudită bazată pe fundamentul luptei sectare șiiți-suniți în Golful Persic, Orientul Mijlociu și în întreaga lume.