Iosif Constantin Drăgan - o personalitate aflată la răscrucea Istoriei. Care a fost moștenirea culturală a marelui om de afaceri și om de cultură român?
Iosif Constantin Drăgan rămâne un om cu o biografie de excepție atât prin perioada în care a trăit și prin modul în care a reușit să supraviețuiască mereu la înălțime în contextul schimbărilor politice radicale.
Iosif Constantin Drăgan - repere biografice
Iosif Constantin Drăgan a fost bănățean de origine. S-a născut înainte de Marea Unire, la 20 iunie 1917, la Lugoj, când Banatul era în Austro-Umgaria. Educația lui Iosif Constantin Drăgan a fost una de excepție. Și-a luat licența în Drept, la București, în 1938. A efectuat stagiul militar la Artilerie, iar în 1940, i se deschid perspectivele spre Italia, unde regimul fascist era la apogeu. Iosif Constantin Drăgan a primit o bursă de la Institutul Italian de Cultură. Iosif Constantin Drăgan și-a mai luat o licență, în Științe Politice și Economie și Doctoratul în Jurisprudență la Roma.
Cum în epocă, extrema dreaptă era o opțiune majoră în Europa, Iosif Constantin Drăgan a reușit să se dezvolte în afaceri, punând bazele unei companii care să livreze Italiei fasciste, petrol românesc. Iosif Constantin Drăgan a fost atras de ideile corporatismului economic, încurajat și dezvoltat de regimul fascist. După război, în 1948, a fondat compania Butan Gas care livra gaz petrolier lichefiat. Venirea comuniștilor la putere în România în 1944-1945 și rămânerea lor ca unică forță după 1948, îi aduc interdicția de a mai veni în România.
Iosif Constantin Drăgan va începe o amplă activitate culturală care îi va aduce paradoxal aprecierea regimului Ceaușescu, succesor al regimului care îi interzisese să mai vină în România. Ceaușescu, după ce a reabilitat nume ca Lucrețiu Pătrășcanu, se va îndrepta și spre Iosif Constantin Drăgan care în 1967 fondase „Fundația Europeană Drăgan”. Promovând valorile românești, Iosif Constantin Drăgan a creat în Italia, Editura Nagard.
Iosif Constantin Drăgan - model pentru protocronismul ceaușist. Contribuția la tentativele semi-oficiale de reabilitare a mareșalului Antonescu
Iosif Constantin Drăgan a fost atras de marea civilizație tracică și a considerat, că pe nedrept, rolul tracilor a fost minimizat în istorie, deși Herodot îi considerase cei mai numeroși după „inzi”, având „păcatul” lipsei de unitate. În 1976, la Milano, la Editura sa, Nagard apărea pentru prima dată lucrarea de referință „Noi, Tracii”, scrisă de către Iosif Constantin Drăgan. În același an, Editura Scrisul Românesc din Craiova publica lucrarea respectivă. Practic, regimul Ceaușescu i-a anulat interdicția astfel că în 1980, Iosif Constantin Drăgan devine profesor asociat la Universitatea din Timișoara din 7 octombrie 1980.
Faptul că Iosif Constantin Drăgan a avut acces la documente necunoscute despre Ion Antonescu, se consideră că încă de dinainte de 1989, ar fi fost un model pentru cei care doreau să îl reabiliteze pe Antonescu. După momentul 1989, Corneliu Vadim Tudor, Eugen Barbu au pus bazele „României Mari”, publicație cu multă aderență la publicul eliberat de dictatură, în ciuda direcției antisemite, intolerante pe care o propaga. Faptul că după anul 2000, cultul lui Antonescu a fost interzis și condamnat (erau bulevarde și străzi cu numele lui), și Liga Mareșalului, fondată de Vadim a devenit Liga Mareșalilor.
Marele magnat și învățământul universitar
Din 1991, la Lugoj, marele magnat a fondat Universitatea Europeană Drăgan. Iosif Constantin Drăgan a murit la 21 august 2008, la Palma de Mallorca. În 2005, prestigioasa Revistă Capital l-a clasat pe Iosif Constantin Drăgan pe locul doi în Topul Celor Mai Bogați Români, cu 850 milioane dolari ca avere. În anul 2006, aceeași revistă îl plasa pe primul loc, averea sa fiind de circa 1,6 miliarde dolari.
Iosif Constantin Drăgan a fost așadar un spirit novator în afaceri și un sprijinitor al culturii românești pe plan universal. Faptul că regimul comunist „l-a recuperat” îi demonstrează abilitățile de excepție care l-au determinat să supraviețuiască de pe poziții înalte celor mai dramatice schimbări ale secolului XX, pe care l-a trăit în cea mai mare parte a sa.
Sursa foto: Wikipedia